30 june 2018, 11:45 Celebrities 17321

Igor Dînga: Eu nu-mi cînt cîntecele la petreceri (Foto)

Nicolai Mișcoi, Svetlana Derevșcicova

Formația „Cuibul" se numără printre pionierii rockului moldovenesc. Luînd naștere în 1991, a evoluat cu succes în țară și în turnee prin Rusia, Ucraina, Germania, Olanda. A scos albume, unul dintre care a ajuns în Top 10 hituri la radio „Europa plus", nu le-a fost frică să experimenteze. Recent Igor Dînga, fondatorul și conducătorul permanent al formației, a fost oaspetele portalului Noi.md, oferind un interviu.

„Baianul e plictisitor, chitara e faină"

- Pentru început vreau să vă mulțumesc că ați găsit timp să veniți la noi pentru o discuție. Cum merg treburile formației Cuibul?

- Sîntem activi. Anul acesta marcăm 20 de ani de la lansarea albumului „Pomidor", foarte semnificativ pentru noi. În anii 90 experimentam mult cu instrumentele de suflat. Secțiunea instrumentelor de suflat (două tromboane, un saxofon și o trompetă) era pe atunci cartea de vizită a trupei. Și anul acesta am decis să reîntoarcem instrumentele de suflat în soundul trupei. Din fericire, avem tineri talentați care valorifică aceste instrumente. Anterior existau tradițiile acestei interpretări, erau mulți muzicieni, inclusiv absolvenți ai conservatorului, acum toate s-au schimbat. Nu e ușor să găsești muzicieni buni. Mulți au plecat în alte țări, în căutarea unei vieți mai bune. Nimeni dintre cei cu care am început nu mai este în țară. Cu excepția basistului Andrei Boico, toți membrii sînt noi. Așa că muzicienii pe care i-am găsit și invitat au putut interpreta partiturile precedente și acum avem componența de 8 persoane. În toamnă vom începe să concertăm, vom întreprinde un tur – „Pomidor",vom interpreta în întregime programul acestui album.

- Am dori s-o pornim de la izvoare, de la copilăria și tinerețea Dvs. Cînd și de ce ați început să faceți muzică?

- În primul rînd, pentru că la noi acasă mereu răsuna muzică. Am un frate mai mare, care mi-a altoit interesul pentru muzica rock. Era la finele anilor 70 – muzica perioadei post-hippy, vinil, serate la domiciliu... Fratele și prietenii lui studenți făceau rost de albumele trupelor Deep Purple, Led Zeppelin, Pink Floyd etc. Desigur, ascultam și eu această muzică, ceva îmi plăcea, altceva – nu, dar atitudinea mea față de muzică s-a format la școală. În Uniunea Sovietică funcționa totuși un sistem. În multe școli medii existau cercuri de activitate artistică de amatori și ansambluri vocal-instrumentale. De facto, componența era a unei trupe rock, dar se numea ansamblu vocal-instrumental. Era o trupă adevărată, cu percuție vie, cu basist viu, cu chitare, și dacă mai era cineva la clape, era perfect. Și aveai posibilitatea gratuită să te evidențiezi. Era un conducător titular, care ne arăta cum se ține chitara, cum se iau acordurile, adică ne învăța. Am dorit să încerc și am pus mîna pe chitară. Mai ales că eram scund și chitara îmi dădea un plus de încredere. Eram pe atunci în clasa a opta și, clar lucru, ne uitam cum elevii dintr-a zecea cîntau la seratele școlare, era tare de tot! Băieții mai mari interpretau din „Mașina vremeni", „Beatles" și altele și noi doream la fel, noi tot selectam piesele. Țin bine minte ziua de 7 noiembrie, 1983. Era sărbătoarea consacrată Marelui Octombrie. În sala sportivă a școlii se organiza o discotecă, a fost instalat aparatajul. Noi, cei dintr-a opta, deschideam concertul. Cei dintr-a zecea aveau un program de 10-15 piese, noi – doar patru, atît am putut învăța de la începutul anului școlar. Erau piese din repertoriul trupelor „Mașina vremeni", „Voskresenie", „Kruiz". Și, pînă s-a adunat lumea, am interpretat aceste piese de cinci ori consecutive!

- Deci, chitara a fost primul instrument pe care l-ați însușit?

- Nu. Doi ani mai înainte părinții m-au înscris la baian. În mod automat, deoarece baianul îl învăța fratele mai mare, acasă aveam deja instrumentul. Dar nu am rezistat – mă plictiseam, nu-mi era interesant. Pe de altă parte, cunoșteam deja gamele, tonul și semitonul, armonia, acordurile, în general – ce înseamnă să te ocupi, și toate acestea mi-au fost de folos.

Continuarea articolului citiți pe noi.md.