Vîrnav Teodor (01.03.1801, Floreşti, județul Vaslui − 25.02.1868, Pociumbeni, județul Bălţi). Prozator şi poet. Se naşte într-o familie de boiernaşi, învaţă mai întîi în limba maternă, apoi în greacă cu dascăli acasă. În 1818 se stabileşte definitiv în Basarabia. Lucrează un timp la judecătoria de la Hotin, ca „scriitor în limba moldovenească”, apoi ca şef de birou. Îşi cumpără moşii în ţinuturile Iaşi şi Hotin, locuind din 1822 la Burlăneşti (azi raionul Edineţ). În 1840 trece cu traiul în satul Pociumbeni, Rîşcani, unde rămîne pînă la sfîrşitul vieţii, ocupîndu-se cu agricultura. Vîrnav a scris satire şi poezii lirice, dintre care numai satira „Unui megieş speculant” a ajuns pînă la noi. Locul în istoria literară i-a fost asigurat de povestirea autobiografică „Istoria vieţii mele” (1845), considerată prima lucrare memorialistică în literatura moldovenească. Folcloristul Artur Gorovei, în posesia căruia a ajuns manuscrisul, îl tipăreşte în 1908 într-o ediţie aparte, în prefaţă se menţionează că lucrarea este „unul dintre puţinele documente care luminează întunericul vieţii noastre de la începutul veacului trecut”. Importanţa ei creşte dat fiind faptul că Vîrnav, care a locuit cea mai mare parte a vieţii sale în Moldova, unde în acea perioadă nu exista un mediu cultural moldovenesc, a scris-o moldoveneşte, aşa cum a procedat în aceeaşi perioadă un alt condeier basarabean, Ioan Sîrbu.

Opere:
„Istoria vieţii mele”. Cu o prefață de Artur Gorovei - București, 1908;
„Istoria vieţii mele” (Fragmente), în vol.: Bogaci Gh., Istru B., Portnoi R., „Literatura moldovenească a veacului XIX” − Chișinău, 1951.