Podoleanu Ion (16.01.1929, Ulmu, judeţul Lăpuşna − 07.06.2005, Chișinău). Prozator, dramaturg, publicist. Absolveşte Institutul Pedagogic „Ion Creangă”, Facultatea de Filologie (1951), doctorantura la Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova (1951-1954), după care activează în calitate de profesor de literatură universală la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” (1955-1956). Din 1955 este redactor literar la mai multe publicaţii: „Tinerimea Moldovei”, „Ţăranul sovietic”, „Cultura Moldovei”, „Moldova socialistă”, „Chipăruş”, „Nistru”, „Literatura şi arta”. Instructor la Comitetul Central al partidului , secţia cultură; vice preşedinte al Comitetului de Radiodifuziune şi Televiziune din Moldova; consilier la Ministerul Culturii din Moldova; director la Teatrul „Luceafărul” (1970-1973) şi Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” (1981-1985). Maestru Emerit în Artă (1983), Laureat al Premiului de Stat (1978). Debutează în presă cu versuri, foiletoane, schiţe şi povestiri în anul 1949. Şi-a editat scrierile şi în culegerile colective „Glasuri tinere” (1952, 1957). Îşi face debut editorial cu volumele de schiţe şi proză „Legenda Puterii” şi „Din gura satului” (1963). Teatrele din republică au montat mai multe spectacole după piesele lui I. Podoleanu.

Opere:
„Din gura satului”, nuvele − Chișinău, 1963;
„Legenda puterii” − Chișinău,
„Schiţe şi povestiri” − Chișinău, 1963;
„Traverse”, nuvele, − Chișinău, 1966;
„Pe-un picior de plai”, teatru− Chișinău, 1979;
„Creioane colorate”, nuvele − Chișinău, 1980;
„Pe-o gură de rai”, teatru − Chișinău, 1982;
„Nemurire, baladă” − Chișinău, 1987;
„Sacrilegiul”, dramă − Chișinău, 1996;
„Urmaşii dacilor şi ai Romei”, nuvele, teatru − Chișinău, 1999;
„Drame şi comedii” − Chișinău, 2004.