23 january 2012, 12:18 views 8853

Sfatul Ţării

Multe organizaţii nu-şi desemnaseră delegaţii (de alegeri nici nu putea fi vorba!), altele nici n-au fost înştiinţate. Cea mai numeroasă, cea mai disciplinată, cea mai bine structurată organizaţie, căreia i-au fost repartizate doar 30 de locuri - a ţăranilor urma să-şi numească delegaţii în Sfatul Ţării abia la 18.01.1918, la Congresul lor. Duma orăşenească Chișinău şi-a trimis delegaţii săi numai “cu scop informativ”. Zemstva din Akkerman nu şi-a trimis reprezentanţii, considerînd Sfatul Ţării “organ inutil”. Nu se ştie cine reprezenta judeţul Hotin. Reprezentanţii diferitelor organizaţii erau cooptaţi de la o şedinţă la alta. Astfel, unii dezbăteau una, alţii votau altceva... Anume un astfel de organ de conducere a ţinutului au proclamat la 21.11.1917 cei 95 (din 150!) de delegaţi adunaţi la şedinţa de formare a Sfatului Ţării. La propunerea trimisului din Petrograd P.Erhan, preşedinte al Sfatului Ţării a fost ales I.Inculeţ, un alt trimis din Petrograd.

Nu în zadar chiar din primele zile Sfatului Ţării i s-au adus critici aspre întemeiate că a fost organizat în culoare, că populaţia n-a ştiut de organizarea lui, că nu a respectat proporţionalitatea naţionalităţilor... A fost învinuit „de tendinţa de a se separa de Rusia”, că tot ce face „corespunde intereselor României”. Eserii (social-revoluţionarii) au declarat la congresul lor că „consideră necesar să se sublinieze atitudinea sa faţă de unele tendinţe de separatism, năzuinţa de a rupe Basarabia de Rusia democratică şi alipirea ei la România autocrată”.

Conştient de acest haos politic şi administrativ, văzînd că puterea reală a Sfatului Tării se reduce numai la vorbărie, Comitetul pentru apărarea revoluţiei a hotărît de acum la 10.11.1917 „să ia asupra sa controlul funcţionării corecte a tuturor instituţiilor administrativ-sociale din Chișinău şi din întreaga gubernie”. De notat că în Comitetul pentru apărarea revoluţiei intrau şi reprezentanţii Sovietelor.

Între timp, la 26-28.11.1917 în „Basarabia” au avut loc alegerile în Adunarea Constituantă a Rusiei, care au demonstrat că bolşevicii nu aveau careva autoritate în ţinut. O şi mai mică popularitate avea Partidul Naţional Moldovenesc (PNM), care a acumulat numai 2,2% din voturi şi nu şi-a promovat nici un candidat. Este semnificativ că „adîncitorii revoluţiei” I.Inculeţ şi P. Erhan nu s-au balotat în Constituantă ca lideri ai Sfatului Ţării, ci ca reprezentanţi ai Sovietului gubernial al ţăranilor. Şi P.Halippa nu s-a balotat pe lista formaţiunii al cărui lider era - PNM, dar pe cea a Sovietului ţărănesc.

Către sfîrşitul lui noiembrie 1917 în Moldova dintre Prut şi Nistru nici una din grupările politice care pretindeau la putere nu avea prioritate evidentă. Puterea reală putea s-o deţină numai acea formaţiune, care ar fi avut sprijinul militarilor. În scurta şi dramatica sa existenţă Sfatul Ţării nu a ştiut (n-a vrut) să atragă de partea sa masele de soldaţi şi să le organizeze într-o forţă de apărare a intereselor tocmai ale acestor mase. Aceasta a fost o altă caracteristică defavorabilă a politicii Sfatului Ţării. Mai mult, pe măsura înaintării în timp, către sfîrşitul anului 1917, Sfatul Ţării, din cauza politicii sale haotice, duplicitare, a pierdut încrederea şi a acelor detaşamente care, i-au declarat sprijinul.

În acest context menţionăm, că la sfîrşit de noiembrie la Chișinău a fost formată o organizaţie bolşevică, mai mult din soldaţi, de sine stătătoare, care, însă, era departe de nevoile sociale, naţional-culturale ale localnicilor. “În majoritatea lor soldaţii nu erau localnici, nu erau moldoveni, - constata bolşevicul S.Ruban (Bantke), - ci veniţi, vremelnic cantonaţi în Chișinău”. După conferinţa bolşevicilor din Chișinău (4.12.1917), la care lider a fost ales I.Meleşin, această formaţiune a început să acţioneze mai energic: au reales componenţa Comitetului pentru apărarea revoluţiei, au schimbat comandantul garnizoanei Chișinău. Astfel se vedea tot mai limpede în mîinile cui se concentrează puterea reală.

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Settlements of Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
sec. XIX
Populația:
432 locuitori

Halahora de Jos este un sat din cadrul comunei Halahora de Sus, raionul Briceni. Satul se află la o distanță de 15 km de orașul Briceni, 36 km de stația de cale ferată Ocnița, 223 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 432 de oameni. Satul Halahora de Jos a fost întemeiat în secolul al XIX-lea.

Library
Electronic library of www.moldovenii.md contains books, documents, audio and video materials about the Moldavian history, culture and civilization from the ancient time to nowadays.