Petropavlovca este un sat din cadrul comunei Grigorăuca, raionul Sîngerei. Localitatea se află la distanța de 8 km de orașul Sîngerei și la 109 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 273 de oameni. Satul Petropavlovca a fost menționat documentar în anul 1897.
Read more-
History
111
- Civilizations of the Ancient world 111
-
The history of Moldova from ancient times to our days
111
- History of Moldova from ancient times to our days 111
- “Moldovans - foundation of country” 111
- Name of Moldova 111
- From village to voivodship, state 111
- Social and administrative structure of Moldova 111
- Moldova from mountains and to sea 111
- Troubled times 111
-
Era of Stephen The Great
111
- Consolidarea statalităţii moldoveneşti 111
- Apărătorul Moldovei 111
- Moldova şi Ungaria 111
- Moldova şi Polonia 111
- „Duşmanii creştinătăţii”: otomanii, tătarii 111
- Ştefan Cel Mare şi Rusia 111
- Moldova şi Valahia 111
- Gospodarul Moldovei 111
- Fondator al istoriografiei moldoveneşti 111
- Promotor al Artei Monumentale 111
- Familia lui Ştefan cel Mare 111
- Cîte limbi vorbea Ştefan cel Mare? 111
- Domnia şi biserica pravoslavnică 111
- „Au adus ruşi mulţi…” 111
- Filosofia Statului Moldovenesc 111
- Ştefan Legendarul 111
- Stephanus ille Magnus 111
- Ştefan cel Mare şi Moldova 111
- Moldova in the XVI – beginning of the XVII centuries 111
- Regime of fanariots (1711 – 1821) 111
- Moldovan culture in the XVIII – beginning of the XIX centuries 111
- Russian-Turkish wars 111
- New Moldova in geopolitical projects of epoch 111
- Moldova in the XIX century 111
- Moldova in the 20th century 111
- Hospodars and Heads of State 111
- Moldavian historical symbols 111
- National symbols of the Republic of Moldova 111
- Legislation 111
- Spiritual pivot of the Moldovan state 111
Calendar of events
„Au adus ruşi mulţi…”
Hrisoavele domneşti, letopiseţele moldo-slavone ne demonstrează că măria sa vodă Ştefan a înrădăcinat pentru totdeauna legea găzduirii moldoveneşti, moştenită de la bunicul său Alexandru cel Bun, care „la trecătorile munţilor, spre ţara regelui ungur, găsise nemţi, papistaşi după credinţă, pe care i-a respectat − ca şi pe secui, unguri, armeni − şi cu care a trăit în bună înţelegere”.
Este surprinzătoare, chiar şi pentru cei care au răsfoit actele Cancelariei de Stat a Moldovei, componenţa etnică a curtenilor lui Ştefan al III-lea cel Mare. Judecînd după numele de familie atestate în documentele Cancelariei Moldovei, componenţa naţională a marilor dregători, a sfetnicilor domniei, „a tuturor boierilor noştri, mari şi mici” era foarte pestriţă. Alături de nume, de nume de familie neaoşe moldoveneşti, cum ar fi Brîndză, Pîntece, Ciocîrlie, Boldur, Neagu, Frunteş, Sacară, Dragoş, Limbădulce, Jumătate, Nistra, Purece, Cuhne, Pojar, Spărietul, Gardu, Ureche, Urlatu, Bortă şi multe altele, în actele Cancelariei Moldovei din timpul acestei glorioase domnii sînt atestaţi: ucraineni (rusini) Buceaţkii, Holovatîi, Hodco, Danco, Duma, Dajbog, Vereşceac, Micota, Fedco, Boguş, Babici, Micotici, Paşco ş.a. În gramotele semnate de Ştefan al III-lea cel Mare sînt pomeniţi 23 de Ivanco, 16 Ivaşco; precum şi Iaţco...
Vechimea şi numărul mare al ucrainenilor (rusinilor, rutenilor) în Moldova este fixată nu numai în actele domneşti, ci şi în lucrările de istorie. Grigore Ureche în „Letopiseţul Ţării Moldovei” scrie, că, în urma campaniei de pedepsire din 1498 în Polonia, „Mulţi oameni, bărbaţi, muieri, copii au scos în robie, mai mult de 100.000, mulţi de aceea au aşezat Ştefan vodă în ţara sa, deşi pînă astăzi trăieşte limba rusască în Moldova, ales pre unde i-au descălecat, că mai a treia parte grăiesc ruseşte”.
Mai tîrziu, pe la 1934, Mihail Sadoveanu va menţiona şi el – în volumul condensat de îndreptăţita mîndrie şi nemărginita durere „Viaţa lui Ştefan cel Mare”: „Măria sa Ştefan vodă şi-a pus cort lîngă Sneatin şi, după ce a rînduit pe opt drumuri convoiurile cu dobîndă, au pus pisarii să însemne în izvoade noroadele din o sută de sate ruseşti, cărora le poruncise mutare peste hotar în sloboziile Moldovei”.
În cărţile domneşti semnate de Ştefan al III-lea cel Mare sînt atestaţi în număr considerabil şi polonii sau, cum deseori le ziceau moldovenii − leşii: Daşchevici, Hudici, Tîminskii, Rotompan, Rugaşevici, Ciortorovskii (Ciortoriiskii), Rujici, Straovici ş.a. Drept urmare, a relaţiilor de tot felul dintre Moldova şi Ungaria era firesc ca în actele Cancelariei Moldovei să fie atestaţi nu puţini unguri: Dămăcuş, Ciopei, Şandru (Şandor), Tomos, „ungur din Vaslui”, Carvac, „ungur din Hîrlău”, Balomir, Baloş, Lucaci, Miloş, Ianoş, Sebistean, „ungur din Hîrlău”, Barta, „ungur din Vaslui”, Iştfan Tot, „ungur din Hîrlău”, Huszar, Staşco, „ungur din Hîrlău” ş.a. Despre aşezarea ungurilor în Moldova ne vorbesc şi localităţile atestate documentar în acea epocă: Unguraşi (jud. Neamţ), Unguraşi (în ocolul Sucevei), Ungureni (lîngă Bacău), Ungureni (în ţinutul Sucevei), Unguri (la Hîrlău), Unguri (în Lucăceşti, jud. Bacău). În documentele din perioada acestei glorioase domnii sînt atestaţi, judecînd după nume şi nume de familie,
− greci: Kiracola, Scarlatachi, Iacovachi, Iamandi;
− evrei: Iancu, Iancu Avrămescu, Iancu căminar, Moiş, Solomon, Șor;
− saşi și secui: Martin, Sacşa, Săcuiul, Sasca, Standul săcuiul; stabilirea săcuilor în Moldova este confirmată şi de localităţile din acea perioadă: Saşii (Şăşciori) − în Bucovina, Săseşti (în ocolul Bîrladului);
− bulgari: Stancio (Stanciu), Stanimir, Stoian, Stanco, Şuşman, Petăr; sînt atestate cîteva sate bulgăreşti: Satul Bulgăresc (jud. Covurlui), Şchei („sat la gura Frumoasei”), Şchei (în judeţul Vaslui). Nume, nume de familie, pe care le-am putea admite ca sîrbeşti, în documente sînt mai puţine: Popovici, Hrincovici, Voislav, în schimb sînt atestate mai multe sate: Sîrbii (în jud. Bacău), Sîrbii (în jud. Iaşi), Sîrbii („selişte lîngă Slivna” jud. Covurlui), Sîrbii (în jud. Sucevei), Sîrbii (în jud. Vaslui).
Nume de familie ruseşti sînt puţine: Radoslav, Rusu, Rusca, Rusul „din Floceşti”... În schimb sînt pomenite 22 de nume Ivan, 8 nume Iurie, Vasia, Zoica, precum şi hidronimul Rusca, satele Ruscani (în jud. Iaşi), Ruşciori (în jud. Sucevei), Ruseni (în jud. Tutovei), Ruşi (pe Bîrlad), Ruşi (în jud. Botoşani), Ruşi (în jud. Tutovei), Ruşi (Dobrovăţul-Ruşi − în jud. Vaslui)... Cel mai modest sînt prezentate în documentele din epoca de care ne preocupăm elementele etnice (sedentarizate în Moldova) turceşti: Toader Turcul, Simion Turcul.
În documentele lui Ştefan al III-lea cel Mare sînt atestaţi mulţi tătari, robi, stabiliţi în Moldova, formînd 11 sate: Tătărani, Tătarca, Tătărăşti, Tătari, Tătăruşi ş.a. De asemenea, sînt atestaţi foarte des ţiganii (şi un sat Ţiganei), mulţi dintre ei aduşi din ţara Basarabilor. La 8.09.1503 Ştefan confirmă mănăstirii Putna patru sălaşe de ţigani „din Ţara Basarabilor”.
Mărturiile documentare reproduse demonstrează că chiar de la începuturile sale în Ţara Moldovei alături de moldoveni − seminţie fondatoare a Statului Moldovenesc, trăiau şi trăiesc la un loc în bună pace şi înţelegere ucraineni (rusini), bulgari, poloni, sîrbi, greci, evrei, unguri, romi (ţigani), ruşi, mai tîrziu nemţi, găgăuzi ș.a.



© Moldovenii.md all rights reserved.
Is forbidden to copy the materials without the owner’s consent.
The information published on the site can be taken only by indicating the source www.moldovenii.md .
If you have any questions please contact us by email: support@moldovenii.md
www.moldovenii.md does not support and does not promote any of the political parties.