string(7) "library" string(8) "document"
1497
1812
1711
1574
1466
1476
1385
5500
940
1465
1832
1457
1300

Cântecul răzeşului

Frunză verde de cireş,
Lung e drumul pân' la Ieşi,
Lung e drumul şi bătut
Din Siret şi pân-în Prut!
Nu-i bătut de car cu boi,
Ci-i bătut tot de nevoi
Şi de păcatele mele
Cele multe, cele grele!
Ard-o focul răzeşie![1]
Eu chiteam că-i boierie,
Şi-i numai o sărăcie!
Pentru-o palmă de pământ
Zilele mi-am dat în vânt.
Ani întregi m-am judecat
Şi nimic n-am câştigat!
Eu umblam la judecată,
Copiii plângeau pe vatră,
Nevasta-mi zăcea lăsată.
Dare-ar Domnul Dumnezeu
Să fie pe gândul meu!
Lăsa-m-oi de răzeşie
Să apuc în haiducie
Ca să-mi fac sfânta dreptate
Cu cea ghioagă de pe spate,
Să-mi aleg judecători
Cei stejari nestrâmbători!

1.    ↑ Nenorocita clasă a răzeşilor, printre care se găsesc coborâtorii celor mai mari familii din vechime, a avut mult a suferi, sub domnia lui Mihail Sturdza, de răpirea boierilor vecini cu moşiile lor. Mulţi din acei mici proprietari au preferat a se desface de pământurile lor şi a deveni clăcaşi pentru ca să scape de prigoniri.