Mergi spre compartimentul: Istoria
28 ianuarie 2019, 14:40 Istoria views 22833
Acțiuni criminale săvărșite de armata română în Moldova reflectate în documente germane
28 ianuarie 2019, 14:40 Istoria views 22833

Acțiuni criminale săvărșite de armata română în Moldova reflectate în documente germane

1. Cernăuţi, 9 iulie 1941. Raport înaintat de comandantul Einsatzkommando 10 b, Sturmbannführer-ul SS Alois Persterer, secţiei I c al Grupului de Armate „Sud", cu privire la arestarea şi executarea de către Einsatzkommando 10 b, în colaborare cu Poliţia şi Jandarmeria română, în perioada 7-9 iulie 1941, a unui număr de aproximativ 500 de evrei şi comunişti din Cernăuţi.

Copie
NOKW 3453
Comandantul Poliţiei de Siguranţă şi al SD
Einsatzgruppe D [1] ataşat Grupului de Armate Sud
Einsatzkommando 10 b

Cernăuţi, 9 iulie 1941
Către
I c al Grupului de Armate Sud.
a. d. D.

Comandoul 10 b a ajuns duminică, 6. iulie 1941, la ora 18.15 în Cernăuţi, după ce, în prealabil, un detaşament înaintat stabilise în ziua premergătoare legătura cu autorităţile româneşti şi se îngrijise de identificarea unui loc de încartiruire. Imediat după sosire, s-a luat legătura cu comandanţii de resort – Jandarmerie – maiorul Dluschanski [2] – precum şi cu celelalte autorităţi româneşti aflate în oraş şi a început curăţirea oraşului de elementele politice suspecte. În 7. iulie a început arestarea comuniştilor şi a evreilor, în conformitate cu listele de urmăriţi existente şi cu cele nou întocmite. În 8. iulie a avut loc o acţiune de proporţii, în cursul căreia pătura conducătoare evreiască a putut fi capturată aproape în întregime. În ziua următoare au fost executaţi de către comando aproximativ 100 de evrei comunişti. Împreună cu evreii executaţi de către Armata şi Poliţia română, în cursul zilelor de 8 şi 9 iulie au fost împuşcaţi mai mult de 500 de evrei. Un detaşament a fost trimis la Hotin în vederea curăţirii oraşului. Raportul nu ne-a parvenit încă.

Pentru autenticitatea copiei
ss. Semnătură
maior
Comandantul Ek 10 b
ss. Persterer [3]
Sturmbannführer SS

B.M.F., RH 20-11 – Armeeoberkommando 11 -/ 488, fol. 35.

–––––––––––––––
2. Berlin, 11 iulie 1941. Extras din Raportul evenimenţial URSS nr. 19 întocmit de Comandantul Poliţiei de Siguranţă şi al SD, referitor la activitatea Einsatzkommando-urilor 10 a, 10 b şi 11, măsurile luate faţă de populaţia evreiască şi autohtonă, respectiv relaţiile cu autorităţile române.

Comandantul Poliţiei de Siguranţă Berlin
şi al SD-IV A 1-B.Nr. 1 B/41-gRs-Chestiune secretă a Reichului

11 iulie 1941

Raport evenimential URSS nr. 19

[...]
Einsatzgruppe D.
Loc de staţionare Piatra Neamţ
Ek. 10 a
Loc de staţionare: Făleşti, la nord de Iaşi

Detaşamentul înaintat ajunsese deja în Bălţi, dar oraşul a trebuit să fie evacuat întrucît trupele sovietice l-au recucerit în urma unui contraatac. S-a deschis focul asupra detaşamentului înaintat, nu există pierderi Bolşevizarea nu a fost cuprinzătoare. Făleşti considerabil devastat. Românii se mulţumesc să jefuiască totul. Nu s-au constatat pînă acum pogromuri.

Ek. 10 b
Loc de stalionare: Cernăuţi.
În centrul oraşului s-a tras asupra Ek., nu există pierderi. Detaşamentul înaintat a încercat să ajungă la Hotin. Contrar informaţiilor Armatei române, localitatea era încă ocupată de trupele sovietice. Detaşamentul înaintat s-a retras sub focul inamic, fără a suferi pierderi.

Colaborare armonioasă cu Jandarmeria română. Românii au preluat controlul asupra administraţiei civile în Cernăuţi. Pînă la sosirea Einsatzkommandoului în Cernăuţi, măsurile luate de români împotriva evreilor au fost haotice. Soldaţii români jefuiau în majoritatea caselor. Maltratările erau îndreptate, înainte de toate, împotriva ucrainenilor. Oraşul este avariat considerabil. Ghetoul, împreună cu cea mai mare parte a evreilor a fost distrus în întregime de către artileria sovietică. Ek a pus capăt şicanării ucrainenilor şi a luat legătura cu organizaţia naţionalistă ucraineană OUN [4].

Ek. 11
Loc de staţionare: Bîrlad
Colaborare bună cu Armata română.
[...]

B.B., R 58 – Reichssicherheitshauptamt – / 214, fol. 127-128; Jean Ancei (ed.), Documents Concerning The Fate Of Romanian Jewry During The Holocaust, volume V BessarabiaBukovina Transnistria: Extermination and Survival, New York, 1986, documentul nr. 7, p. 13. (în continuare se va cita Ancel, DCFRJH, vol. V).
––––––––––––––––––––––––––––––-

3. Berlin, 17 iulie 1941. Extras din Raportul evenimenţial URSS nr. 25 cu privire la activitatea Einsatzkommando-ului 10 a, respectiv situaţia existentă în oraşul Bălţi şi excesele comise de autorităţile militare române împotriva populaţiei evreieşti.

Comandantul Poliţiei de Siguranţă Berlin, 17 iulie 1941
şi al SD-IV A1-B. Nr. 1 B/41-g.Rs.-Chestiune secretă a Reichului

Raport evenimcntial URSS nr. 25
[...]
Einsatzgruppe D:
Loc de staţionare: Piatra Neamţ
Ek 10 a.
Loc de staţionare: Bălţi

Comandoul 10 a se află în Bălţi. Distrugerile în Bălţi sînt mult mai mari decît se estimase iniţial.

Căteva incendii au fost provocate în mod inutil şi haotic de către soldaţii români. O anumită parte a locuitorilor oraşului – ce înainte de cucerirea sa dispunea de o populaţie de aproximativ 60000 de locuitori, din care aproximativ 32000 evrei – s-a reîntors în oraş. Lipsa de disciplină a unor unităţi româneşti, ce jefuiau fară menajamente, precum şi lipsa unei paze ordonate au avut ca rezultat faptul că populaţia civilă rămasă în oraş, îndeosebi cea românească, a luat parte masiv la jafuri şi a sustras din casele părăsite tot ceea ce putea fi luat.

În vederea ameliorării situaţiei, Poliţiei române – ce a sosit cu un detaşament din Iaşi – i s-a acordat permisiunea de a-şi relua activitatea. Ea trimite patrule în vederea combaterii activităţii de jaf şi, în strînsă colaborare cu Einsatzkommando, asigură adoptarea măsurilor poliţieneşti necesare. Totuşi, conform unui ordin primit, Poliţia se abţine pe plan politic de la orice fel de activitate.

Este aşteptată sosirea unui primar trimis din Iaşi. Pînă atunci administraţia este condusă de o personalitate potrivită acestei sarcini, ce se află în contact cu Einsatzkommando şi care a fost însărcinat de comandamentul bazei militare cu evidenţa lucrărilor. Chiar înainte de sosirea comandamentului bazei militare, Einsatzkommandoul a putut lua măsurile necesare în vederea reluării activităţii de aprovizionare, măsuri ce sînt continuate în prezent de către comandamentul bazei militare.

În zilele şi nopţile anterioare, militarii români au comis în repetate rînduri excese considerabile împotriva evreilor. Numărul evreilor ucişi în acest fel nu poate fi stabilit cu exactitate, dar ar putea să ajungă la căteva sute. Autorităţile militare romaneşti au strîns laolaltă aproximativ 400 de evrei, de toate vîrstele, femei şi bărbaţi, în vederea executării lor, drept răzbunare pentru atacurile comise asupra militarilor români. În această privinţă s-a obiectat că pregătirile tehnice în vederea realizării planului erau insuficiente. În urma dorinţei exprimate de comandantul Diviziei 170 infanterie germane [5], în ultimul moment comandantul român s-a limitat la executarea doar a 15 bărbaţi evrei.

Poliţia română adună evreii apţi de muncă şi îi pune sub supraveghere; aceşti evrei vor fi folosiţi de altfel la muncile de curăţare şi evacuare.

În urma dorinţei exprimate de comandantul Diviziei 170 infanterie, alaltăieri au fost luaţi aproximativ 70 de ostatici – al căror număr urmează să fie mărit la 200 – pentru a se asigura astfel securitatea trupei împotriva repetării atacurilor perfide, ce au avut loc în numeroase rînduri. Întrucît într-o suburbie a oraşului Bălţi s-a tras din nou asupra unui camion militar, a urmat executarea ca represalii a 10 ostatici. Toţi funcţionarii de stat şi partid aflaţi în funcţii de conducere, fară excepţie, s-au refugiat.

În urma examinării unor ucraineni aflaţi în lagărul de triere al prizonierilor din localitate, a reieşit că aceştia – fără excepţie – au participat fără niciun fel de entuziasm la război şi îi aşteptau pe germani ca eliberatori de sub jugul bolşevic. Militarii ruşi le-au spus acestora că vor fi executaţi în cazul capturării lor de către germani, dar ei aveau convingerea – pe baza tratamentului aplicat părinţilor lor, ce fuseseră în primul război mondial prizonieri de război germani – că aceste afirmaţii nu reprezintă altceva decăt minciuni ale stăpînitorilor roşii. Şi din alte surse a devenit cunoscut faptul că mulţi ucraineni s-au abţinut de la participarea activă la lupta împotriva ofensivei germane.
[-]

B. B., R 58 – Reichssicherheitshauptamt – / 214, fol. 203-205; Ancel, DCFRJH, vol. V, documentul nr. 9, p. 15-16.
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
4. Iaşi, 26 iulie 1941. Nota consulului german din Iaşi, Fritz Gebhard Schellhom, cu privire la activitatea administraţiei şi a autorităţilor româneşti în Bucovina, respectiv interesul celui de-al III-lea Reich în vederea reîncadrării evreilor în viaţa economică a provinciei.

Iaşi, 26 iulie 1941

Notă

În cadrul acţiunii de pacificare a teritoriilor recucerite, românii, mai ales militarii, acţionează cu o lipsă de scrupule, chiar brutalitate, ce pot avea consecinţe extrem de periculoase îndeosebi în comunităţile ucrainene. Faptul că după reocuparea teritoriilor mai întîi s-a jefuit este în caracterul acestui popor; că au avut loc în primul rînd arestări şi execuţii la întîmplare, că au fost incendiate casele evreilor bogaţi şi alte acţiuni asemănătoare, este de înţeles. Dar faptul că după 2 săptămîni de ocupaţie nu a fost întreprins absolut nimic în vederea asigurării aprovizionării populaţiei sau în vederea repunerii în mişcare a vieţii economice, dimpotrivă încă se mai jefuieşte şi se arestează iar populaţia este torturată în modul cel mai brutal, dovedeşte o deficienţă în înţelegerea nevoilor existente, ceea ce determină ca acest popor să fie total nepotrivit pentru misiunea dificilă de refacere a unei provincii mai mult sau mai puţin ruinate.

Acest fapt nu este surprinzător. în loc de a atrage numai elementele autohtone şi anume cele care în afară de cunoaşterea mijloacelor legale ar aduce cu sine în majoritatea cazurilor inclusiv educaţia austriacă, potrivit celor declarate mie personal de viceprefectul de Cernăuţi [6], aproximativ două treimi din cadrul funcţionarilor instalaţi în funcţii provin din Vechiul Regat. În această privinţă el a invocat argumentul straniu că se preferă aducerea în provincie a unor elemente obiective pentru a elimina astfel influenţele personale datorate rudeniilor şi cunoştinţelor. Ministrul Rioşanu [7], ce cunoaşte Bucovina în urma staţionării sale îndelungate în Storojineţ, are cu siguranţă cele mai bune intenţii. Aceeaşi opinie poate fi afirmată şi despre prefectul Lupu [8], care provine din Bucovina. Cu toate acestea ambii domni nu sînt în măsură să îndrepte situaţia, dacă nu dispun de un anturaj format din colaboratori de încredere şi, mai
presus de orice, integri. Cu mijloacele brutale caracteristice Vechiului Regat, îndeosebi cu cele uzitate de militari, va fi imposibilă pacificarea – înainte de toate – a ucrainenilor. Comandant militar este un român originar din Vechiul Regat, generalul-maior Ionescu [9], care în calitate de prefect sub regimul carlist s-a aflat pentru o scurtă perioadă în Bucovina, dar care cu siguranţă nu este în măsură să stăpînească mai cu seamă situaţia specială existentă aici. Inspirată a fost alegerea în calitate de referent de specialitate pentru bunurile evreieşti expropriate şi pentru chestiunea ucraineană a proprietarului funciar Romaşcanu [10], care este originar din Bucovina de nord. Cu toate acestea el este chiar de pe acum atacat deoarece propunerile sale – deşi aprobate de ministrul Rioşanu – sînt însă în marea lor majoritate contestate, întrucît au la bază reflecţii realiste şi vin doar într-o măsură insuficientă în întîmpinarea dorinţei de înavuţire a noilor veniţi. Deoarece a fost un partizan activ al Gărzii de Fier, el este combătut energic chiar şi din acest motiv. Singurul fapt pozitiv este trimiterea ministrului Pflaumer [11] şi al colaboratorilor săi [12], aceştia fiind puşi în calitate de consilieri la dispoziţia domnului Rioşanu. Raporturile de putere reale sînt astfel reglementate, încît în domeniul economic ministrul Pflaumer dispune de puteri dictatoriale [13]. Ce-i drept, din experienţă pot să afirm că în această ţară este extrem de dificil să impui ordine în faţa autorităţilor inferioare, dacă ele sînt nedorite. La ipocrizia fără limite a Jandarmeriei şi Poliţiei se vor găsi întotdeauna motive pentru a scuza abaterile acestor elemente împotriva ordinelor primite. Am fost adesea martor ocular la brutalităţile comise, nu numai de Poliţie ci şi de militari, cu prilejul răscumpărării rublelor, a distribuirii pîinii sau în alte ocazii asemănătoare. De exemplu, pentru menţinerea ordinii la o brutărie erau prezenţi un locotenent-major împreună cu 4 militari, aceştia fiind chemaţi cu baionetele puse la armă. Însuşi ofiţerul avea un băţ în mînă, prin intermediul căruia îşi impunea ordinele. În afară de aceasta oamenii sînt nevoiţi adesea să stea zile în şir pentru a primi o bucată de pîine, însă cei mai mulţi se retrag fără niciun rezultat, deoarece pentru întreaga populaţie a oraşului Cernăuţi, ce se cifrează încă la aproximativ 80000 de oameni, se coc zilnic 8000 de pîini. – Carne, păsări, legume sau altele asemănătoare nu se primesc deloc. Mi s-a relatat dintr-o sursă demnă de încredere că în ultimele două săptămîni mulţi oameni au trăit doar cu apă şi cartofi.

Ieri a fost emisă dispoziţia ca o parte a evreilor să fie reîncadrată în procesul economic, pînă cînd va fi disponibil personalul de înlocuire românesc corespunzător. În urma acestei dispoziţii se aşteaptă o îmbunătăţire a situaţiei şi totodată este oferită şi certitudinea că evreii vor acapara din nou în totalitate viaţa economică, întrucît personalul de înlocuire, pus în vedere prin intermediul forţelor româneşti, va lipsi desigur. Nu mai este vorba de preluarea unor venituri obţinute uşor, ci de dificila sarcină de a reface printr-o muncă anevoioasă o viaţă economică ruinată în totalitate, pentru care – în general – românilor le lipseşte complet aptitudinea. Întrucît din diferite motive noi avem un interes considerabil în această refacere, înainte de toate în strîngerea recoltei – care în general se prezintă foarte bine – această măsură nu poate fi decît aprobată.

P.A.A.A.B., Deutsches Konsulat Czemowitz, Paket 4, Po 1, Politik Allgemeines, 1926-1942, nenumerotat.
––––––––––––––––––
5. 1 august 1941. Raport înaintat comandamentului Cartierului General al Jandarmeriei de Campanie germane de către maiorul Otto Erxleben din cadrul Jandarmeriei de Campanie, referitor la expulzarea peste Nistru de către autorităţile române a evreilor din Basarabia, situaţia grea a acestora şi măsurile adoptate de autorităţile militare germane în vederea retumării lor.

Copie

Ofiţer de Stat Major al
Jandarmeriei de Campanie Cartierul General, 1 august 1941

1. Către comandantul Cartierului General
2. Către I c prin intermediul comandantului Cartierului General

Ref.: Expulzarea evreilor români la Iampol în teritoriul de interes german.

La data de 30.7.41, în jurul orei 15.00 am primit din partea comandantului Cartierului General, ordinul de a mă deplasa spre Iampol, de a constata evenimentele cauzate acolo ca urmare a expulzării evreilor români şi de a lua la faţa locului măsurile care se impuneau.

Datorită drumurilor înnămolite, am ajuns la Iampol abia în 31.7.41. Constatările şi investigaţiile efectuate la faţa locului împreună – printre alţii – cu comandantul Pieţei din Iampol, maiorul Klemm din cadrul serviciului patrule militare ale Armatei a 11-a, comandantul Companiei 1 din cadrul Batalionului 683 al Jandarmeriei de Campanie, respectiv comandantul Companiei 1 al Batalionului 756 de îndrumare a circulaţiei au oferit următoarea situaţie existentă:

În data de 29.7.41, escortaţi de ofiţeri români şi trupă, 5-6000 de evrei din Basarabia au fost expulzaţi peste podul de la Iampol în teritoriul de interes german aflat la est de Nistru. Comandantul punctului de trecere şi posturile de îndrumare al circulaţiei au permis acestui tren să treacă peste pod, deoarece trenul era escortat de soldaţi români şi ei nu dispuneau de ordine în această privinţă.

Evreii, rămaşi fără supraveghere, au invadat localitatea Iampol, au scotocit casele în căutare de alimente, etc. Datorită jafurilor şi a posibilelor molime, evreii au fost adunaţi laolaltă şi cazaţi într-o parte a oraşului Iampol. În zorii zilei de 30.7. au fost încolonaţi, sub îndrumarea unor conducători responsabili şi, în măsura posibilităţilor, li s-a oferit hrană. După aceea, 5400 de evrei au fost retrimişi, peste podul din Iampol, spre Soroca. În cursul acestei scurte deplasări, au murit cîţiva copii, luîndu-se măsuri în vederea înmormîntării lor.

În afară de aceasta, o coloană hipo de aprovizionare românească, ce era subordonată unei divizii germane, a fost obligată să încarce în căruţe şi să transporte spre Soroca evreii extenuaţi, ce se afundaseră în noroi şi au rămas întinşi acolo.

În aceeaşi zi, la ora 21.30 şi în jurul orei 3.00, românii au încercat din nou să trimită evreii peste pod – în coloane de 6-700 de persoane – înapoi în teritoriul de interes german. Această intenţie a fost însă zădărnicită de către jandarmii de campanie şi soldaţii Batalionului de dirijare a circulaţiei – îndrumaţi între timp acolo. Pînă în seara zilei de 31.7 nu s-au mai semnalat asemenea încercări.

În cadrul constatărilor mele, mi s-au raportat de către ofiţeri – printre altele – următoarele amănunte:

Evreii ar fi transportaţi deja de căteva săptămîni, dintr-un loc în altul, de către militarii români. O parte a evreilor ar proveni chiar din Tarnopol. După cum relatau evreii vorbitori de germană ofiţerilor amintiţi anterior, militarii români le-au spus evreilor în repetate rînduri faptul că această măsură îndreptată împotriva evreilor a fost luată în urma dispoziţiei înaltului Comandament german din România. Evreii i-au implorat de mai multe ori pe ofiţerii germani, că, în cele din urmă, poate cineva doreşte totuşi să-i execute, deoarece ei, în acest fel, oricum ar fi torturaţi lent pînă la moarte. Militarii români din escortă şi un detaşament românesc de pontonieri au jefuit evreii capturaţi, banii confiscaţi au fost adunaţi într-un sac şi cîţiva militari ar fi avut asupra lor pînă la 12 ceasuri de mînă. Un subofiţer german a văzut cum un militar român din escortă a dus o evreică tînără rămasă în urmă într-un lan de grău, unde a posedat-o sexual.

În timpul transportului, cîteva evreice au născut pe cîmp şi au rămas întinse acolo, fără ca cineva să se preocupe de soarta lor.

După cum am constatat personal în Soroca, evreii – aflaţi din nou sub supraveghere românească – zăceau pe trotuarele mai multor străzi, în timp ce alţii, îndeosebi evreii în vărstă, sprijinindu-se reciproc, individual sau în grupuri, se tîrau înapoi şi mai departe prin Soroca. O mare parte dintre evrei au fost expediaţi din Soroca – nu pe drumul de aprovizionare – înspre vest. Nu s-a putut constata în ce direcţie au fost duşi.

În Soroca scene teribile se ofereau priveliştii. În ce priveşte evreii, era vorba în principal de persoane în vîrstă şi copii, ce, cu puţin avut, foarte slăbiţi din punct de vedere fizic, se tîrau mai departe, grupuri izolate rămînînd din ce în ce mai des întinse la marginea drumului.

După cum mi-a raportat maiorul Klemm, această acţiune de expulzare a evreilor trebuie să fi fost deja de mult timp plănuită de autorităţile române, deoarece prefectul din Bălţi [14] se exprimase în cadrul unei consfătuiri avute cu el cu privire la un evreu arestat, că, şi în cazul în care evreului în cauză nu i se poate imputa nimic, acesta va fi oricum expulzat mai tîrziu peste Nistru. Maiorul Klemm nu acordase la vremea respectivă o atenţie deosebită acestei afirmaţii.

În Iampol ordinea a fost restabilită. Prin intermediul comandanţilor de garnizoană au fost emise dispoziţii stricte pentru evreii aflaţi în oraş, de ex. interdicţia de a părăsi domiciliul, obligaţia de a munci, numirea unui lider responsabil, obligaţia de a curăţa toate locuinţele evreieşti, interdicţia de a ieşi pe străzi de la ora 19.00 pînă la ora 6.00.

La podul din Iampol, pe lîngă posturile de îndrumare al circulaţiei aparţinînd Batalionului de îndrumare al circulaţiei, au fost amplasate şi posturi ale Jandarmeriei de Campanie, ce au dispoziţii stricte de a împedica orice fel de expulzări sau treceri neautorizate ale podului de către evrei sau de alte persoane civile. În vederea menţinerii ordinii şi siguranţei, în Soroca şi Iampol au fost dislocate cîte un pluton de Jandarmi de Campanie din cadrul Batalionului 683 al Jandarmeriei de Campanie. În acest moment, nu ar fi necesare alte măsuri. În măsura în care, ca urmare a evenimentelor relatate anterior, acolo au fost expediate ulterior alte unităţi, acestea pot fi retrase.

ss. Erxleben
Maior în Jandarmeria de Campanie

B.M.F., RH 20-11 – Armeeoberkommando 11 – / 391, nenumerotat.


––––––––––––––––––-
6. 15 august 1941. Scrisoarea adresată de comandantul Armatei 11-a germane, generalul-colonel Eugen Ritter von Schobert, generalului Ion Antonescu, referitoare la excesele comise de militarii români în teritoriile ocupate în est şi solicitarea de a se adopta măsuri severe împotriva acestor acte.

Comandantul Armatei Cartierul General al Armatei, 15.8.1941
a 1 l-a

Excelenţa Voastră !

Jaful înfăptuit de militarii români în teritoriile ocupate a luat o asemenea amploare încît există temerea unei decepţii din punct de vedere politic al populaţiei ucrainene.

Dificultăţile aprovizionării unităţilor române nu sînt nicidecum ignorate. Este de la sine înţeles faptul că, în vederea aprovizionării proprii, trupa îşi procură hrana corespunzătoare din regiunea în cauză ţinînd seama de dispoziţiile date în acest scop (eliberarea bonurilor de rechiziţii, respectiv plata în numerar în cazul achiziţionării de bunuri private). În această privinţă este recunoscut faptul că în cadrul trupelor combatante, aflate în prima linie, aceste dispoziţii nu pot fi respectate întotdeauna. Din nefericire, trebuie totuşi constatat faptul că în numeroase cazuri, pe lîngă hrana corespunzătoare de primă necesitate, ofiţerii şi soldaţii îşi însuşesc bunuri private pentru satisfacerea propriilor nevoi şi că unităţi întregi se deplasează jefuind, dintr-un loc în altul. Cu acest prilej unui mare număr de ţărani le sînt prădate chiar şi ultimele bunuri, de regulă sărăcăcioase, copiii şi femeile sînt violate, clădirile şi mobilierul sînt distruse fară sens şi oamenii ucişi într-o manieră bestială.

Asemenea fapte sînt în măsură să determine populaţia ucraineană, ce speră de la trupele germane şi române eliberarea sa de sub jugul bolşevic, să adopte o atitudine de opoziţie faţă de eliberatori. În interesul încheierii victorioase a campaniei şi în interesul pacificării politice şi economice al teritoriilor ocupate trebuie să se prevină ca populaţia ucraineană să se considere înşelată în privinţa încrederii sale manifestate faţă de soldaţii români şi germani, respectiv faţă de Guvernele lor.

De aceea îmi permit să rog Excelenţa Voastră de a adopta cele mai aspre măsuri împotriva oricărui jaf etc. În ceea ce priveşte trupele germane ale Armatei a 11-a, se va acţiona într-o manieră tot atît de aspră împotriva acestor fapte.

Asigurînd Excelenţei Voastre deosebita mea consideraţie, rămîn al Excelenţei Voastre prea supus

ss. v. Schobert

Comandantul Armatei Cartierul General al Armatei, 15.8,1941
a 11-a

Aduc prin aceasta la cunoştinţă conţinutul scrisorii de mai sus adresată generalului Antonescu. Generalii comandanţi au datoria de a se preocupa prin intermediul instruirii şi supravegherii continue astfel încît trupele germane să manifeste o atitudine exemplară în comportamentul lor faţă de populaţia ucraineană, iar dispoziţiile date în vederea procurării de alimente etc, să fie respectate întocmai.

Este de la sine înţeles faptul că pentru bravii militari germani ce luptă în prima linie se vor procura, în limita posibilităţilor, cele necesare. Trebuie să se acţioneze în modul cel mai aspru împotriva jafurilor şi capturilor, îndeosebi în cazul unităţilor necombatante.

ss. von Schobert
Distribuire.
Corpurile de Armată, Divizia 170.
Detaşamentele de legătură germane 1, 2, 4
Cartierul General
Comandantul Zonei Etapelor

B.M.F., Film WF-03/29653, Bl. 921-922.
––––––––––––––––––––––––––-
7. 17 august 1941. Raport înaintat de comandamentul Corpului LIV Armată german comandamentului Armatei 11-a germane cu privire la excesele comise de militarii români în teritoriile ocupate în est.

Comandamentul C.A. LIV. 17.8.41
Secţia I c .

Ref,: Excesele soldaţilor români
– 3 – Anexe

Către
A.O.K. 11 -Ic/A. O.

În cele ce urmează se înaintează un rezumat al diferitelor comunicări referitoare la excesele soldaţilor români comise în sectorul Corpului LIV Armată german. Au fost identificate, în măsura posibilităţilor, numele celor implicaţi şi unităţile de care aparţin.

Incidentele au mărit de cele mai multe ori teama şi reţinerea populaţiei civile şi au reţinut-o – datorită preocupării manifestate pentru avutul ei neînsemnat – de la prestarea muncilor stringent necesare pe cîmpuri.

1.) Jafuri:
Rechiziţionări au avut loc în comunele:
Neudorf (6.8.41), Kurpinovo, Rusanovka (6.8.41), de către elemente ale Diviziilor 16 şi 18 româneşti sub ameninţarea populaţiei civile, Trehgrad (Friedenstal) (7.8.41 146 cai sub ameninţarea populaţiei civile cu biciul şi arma), Wischina (7.8.41 84 cai sub ameninţarea populaţiei civile cu biciul şi arma) – transmisă la 9.8 de către comandamentul Corpului LIV Armată german comandamentului Corpului 5 Armată român cu rugămintea de retumare. –

În ultimele două comune, rechiziţionările au fost efectuate de către Divizia 3 română. Un ofiţer al organizaţiei Roland [15] a înformat despre aceste cazuri un ofiţer al Diviziei 3 române, pe locotenent-colonelul Rădulescu [16]. De asemenea organizaţia Roland a stabilit că în perioada 7.8 pînă la 9.8 au fost comise 26 de atacuri tîlhăreşti de către Divizia 3 română. În satul Poles'e au fost opriţi şi dezarmaţi de către aceeaşi organizaţie, în cursul rechiziţionării a 65 de vite şi 125 de oi, 7 oameni aparţinînd Companiei 3 din cadrul Diviziei 15 al Jandarmeriei de Campanie româneşti. O coloană de aprovizionare românească a predat vacile şi oile doar în urma unei convorbiri cu ofiţerul român. Un soldat român cu numele de Onea Silvestru [17], avînd permisul poştei de campanie nr. 163, mîna 500 de oi către Basarabia. El a fost oprit, permisul se anexează (anexa 1.) [18].

2.) Devastări:
În comunele Kurpinovo şi Rusanovka elemente ale diviziilor 16 şi 18 româneşti au distrus fară sens stupuri de albine şi proprietăţi private (6.8.41).

3.) Tîlhării comise sub ameninţarea cu arma:
Elemente ale Diviziei 3 române au prădat de la populaţia civilă – în cursul marşului lor – ceasuri, bani, bijuterii şi îmbrăcăminte, ameninţînd populaţia cu armele (9.7.41).

4.) Violuri:
În 7.8. violarea unei femei în Friedenstal, sub ameninţarea cu arma. În 9.8. organizaţia Roland a raportat violarea a două femei, dintre care o mamă cu patru copii, ce născuse abia cu două săptămîni în urmă. Violarea ambelor femei a fost comisă de elemente ale Diviziei 3 române.

5.) Propaganda:
În Lenital şi împrejurimi s-a constatat că unităţi de propagandă româneşti străbat regiunea şi botează cu sila copiii ucraineni. Populaţiei i s-a cerut folosirea limbii române si s-a comunicat public faptul că acest teritoriu rămîne în cadrul României. Concomitent cu această acţiune propagandistică se răspîndesc manifeste, aşa cum ele au fost utilizate în lupta pentru Basarabia, (anexa 2) [19].

Acest comportament al trupelor române a provocat cea mai mare nelinişte în cadrul populaţiei civile, şi a oferit motive de teamă în faţa noii stăpîniri.

Pentru comandamentul C.A.
Şeful Statului Major
ss. Speth

B.M.F., RH 24-54 – Generalkommando des LIV Armeekorps -/ 177, fol. 233-234.
–––––––––––––––––––––––––––––––
8. Nota întocmită de comandamentul Corpului LIV Armată german privind excesele înfăptuite de militarii români în teritoriile ocupate în est, necesitarea reţinerii celor vinovaţi şi a predării lor autorităţilor militare româneşti.

Comandamentul C.A. LIV. Punctul de comandă al C.A. 19.8.41
Secţia I c.

Ref.: Excesele soldaţilor români

Rapoartele referitoare la excesele comise de către soldaţii români (jafuri, violuri, ameninţări etc.) se înmulţesc.

Aceste informaţii nu conţin – cu puţine excepţii – nici măcar cele mai insignifiante date referitoare la numele şi unităţile de care aparţin soldaţii români implicaţi. Din acest motiv ele sînt aproape inutile, întrucît investigaţiile ulterioare nu au condus la niciun rezultat şi au determinat de partea română doar comunicări cu privire la abuzurile soldaţilor germani.

Este necesar ca pe viitor să se ia măsuri imediate la faţa locului, pe cît posibil soldaţii români trebuie reţinuţi şi, după înaintarea unui raport corespunzător către comandamentul Corpului de Armată, să fie predaţi celei mai apropiate autorităţi româneşti.

Pentru comandamentul C.A.
Şeful Statului Major
ss. Speth

B.M.F., RH 24-54 – Generalkommando des LIV Armeekorps- / 177, fol. 235.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––-
9. 19 august 1941. Nota adresată de comandantul Armatei 11-a germane, generalul-colonel Eugen Ritter von Schobert, înaltului Comandament al Armatei de Uscat germane, referitoare la politica promovată de autorităţile române faţă de teritoriul situat între Nistru şi Bug, respectiv intenţia de a soluţiona chestiunea evreiască prin expulzarea evreilor peste Bug.

Jurnal de război

Comandamentul Armatei 11
Secţia 1 c/AO.
– 1 – anexă.

Cartierul General al Armatei, 19.8.1941

Către
înaltul Comandament al Armatei de Uscat
Şeful Cartierului General [20]

În anexă se înaintează un ordin al generalului Antonescu referitor la atitudinea serviciilor româneşti în raport cu organizaţia Roland şi Poliţia de Siguranţă germană [21].

În legătură cu aceasta se comunică:
a.) În vederea curăţirii teritoriului din spatele teatrului de operaţiuni, organizaţia Roland a fost era subordonată pînă de curînd Corpului LIV Armată. în urma ordinului OKW, Amt Ausf./Abw. organizaţia Roland este subordonată serviciului Abwehr din Bucureşti şi va fi demobilizată acolo.

b.) Einsatzgruppe D al Poliţiei de Siguranţă germană este angajat în pacificarea politică a Ucrainei între Nistru şi Bug şi în activitatea de strîngere a recoltei în acest teritoriu, cu excepţia unui comando special ce operează la Nikolaev.

Potrivit informaţiilor confirmate în repetate rînduri, România consideră Ucraina de vest, pînă la Bug, drept teritoriu de interes românesc. Acest fapt se manifestă îndeosebi în cadrul propagandei româneşti. Astfel, de exemplu, în urma motivaţiei expuse anterior, comunele germane sînt somate să-şi însuşească limba română.

România încearcă să exploateze Ucraina de vest şi din punct de vedere economic. Metodele utilizate în acest sens, îndeosebi în vederea aprovizionării trupelor, sînt potrivite transformării simpatiei manifestată în acest moment de ucraineni faţă de eliberatorii lor într-un sentiment advers.

Românii încearcă să soluţioneze chestiunea evreiască prin faptul că expulzează zeci de mii de evrei peste Nistru, către est. Această măsură se bazează în primul rînd pe initativa autorităţilor subordonate, dar, aparent, este aprobată de către Guvern, întrucît în prezent nu există forţe germane disponibile în vederea închiderii frontierei pe Nistru şi mai departe a frontierei pe Bug, expulzarea evreilor către est nu poate fi oprită pe termen lung. Coloanele de evrei, formate din mii de evrei adunaţi laolaltă, în marea lor majoritate femei, copii şi bătrîni, au sucombat în masă în cursul marşurilor şi în lagăre, deoarece nu se preocupa nimeni de aprovizionare.

De o importanţă deosebită în Ucraina este chestiunea religioasă de care, în cazul absenţei preoţilor corespunzători, se poate îngriji doar România. Majoritatea populaţiei, îndeosebi femeile, solicită asistenţă religioasă şi aşteaptă ca Reichul german să se preocupe de această chestiune.

În vederea prevenirii divergenţelor şi neînţelegerilor este rugată transpunerea în practică, cît de repede posibil, a delimitării intereselor germane şi române în Ucraina de vest.

Comandantul
ss. von Schobert

Informativ:
Grupul de Armate Sud I c/A. O.
Comandamentele Corpurilor de Armată
Detaşamentele de legătură, spre informare proprie
înaltul Comandament al Armatei 11:
Cartierul General
înaltul Comandament al Armatei de Uscat,
Cartierul General 1
Grupul de Armate Sud 1
XXX, LIV, XXXXII 3
Detaşamentele de Legătură germane
1,8,16, 17, 15,7, 19,20,21 = 9
Ic 1
15
B.M.F., RH 20-11 – Armeeoberkomniando 11 -/95. nenumerotat; Film WF-03/29657, Bl. 584-585.
––––––––––––––––––––
10. Cernăuţi, 17 octombrie 1941. Raport înaintat de consilierul german Theo Ellgering ministrului plenipotenţiar german la Bucureşti, Manfred baron von Killinger, referitor la situaţia din Bucovina.

Legaţia Germană
Bucureşti
Departamentul consilieri

Cernăuţi, 17. octombrie 1941

Confidenţial!
Domnului ministru plenipotenţiar von Killinger,
prin intermediul domnului ministru de Stat Pflaumer
Bucureşti

Raport referitor la situatia din Bucovina
Raportor: primarul Ellgering [22].

[...] 4.) Problema minorităţilor.

Tratamentul chestiunii evreieşti în Bucovina permite concluzia, că românii nu au o mînă prea norocoasă în ceea ce priveşte tratamentul minorităţilor etnice. Imediat după ocuparea Bucovinei a început o verificare dură – pentru a nu spune urmărire – a populaţiei ucrainene, căreia i s-a imputat activitatea comunistă. Au avut loc verificări și percheziţii domiciliare, în cursul cărora organele executive s-au făcut vinovate, fără îndoială, de comiterea unor abuzuri incredibile. În special eşaloanele inferioare ale Poliţiei i-au maltratat pe ucraineni şi s-au îmbogăţit, cu orice prilej, într-o manieră neruşinată. Ucrainenii au fost adesea – fără deosebire – puşi în aceeaşi oală cu evreii și bolşevicii.

Din nefericire nu am posibilitatea de a verifica veridicitatea numeroaselor cazuri individuale ce mi-au ajuns la cunoştinţă, dar chiar şi în situaţia în care acestea sînt doar parţial adevărate, atunci oamenilor li s-a făcut o nedreptate flagrantă. În suferinţa lor ucrainenii s-au adresat întotdeauna autorităţilor germane, îndeosebi unităţilor Wehrmachtului german care ulterior, inclusiv dintr-un sentiment justiţiar, au intervenit frecvent. Foarte activ s-a dovedit a fi în această privinţă un comando al S.D.-ului, care iniţial a avut cu certitudine rezultate spectaculoase. Dificultăţile au apărut însă odată cu introducerea administraţiei civile româneşti, ceea ce a lipsit comandoul S.D.-ului de baza necesară continuării activităţii sale. Între timp comandoul a fost mutat în est. În conformitate cu indicaţiile domnului ministru secretar de Stat Pflaumer, am refuzat întotdeauna să mă implic în aceste chestiuni de politică internă românească şi am influenţat în aceeaşi sens inclusiv unităţile militare germane. Guvernatorul a fost foarte recunoscător pentru acest sprijin, pe care eu l-am condiţionat însă de cerinţa că şi el va acorda pe viitor o atenţie deosebită acestei probleme şi că va ordona Poliţiei şi Jandarmeriei să înceteze şicanele împotriva populaţiei ucrainene. Acest fapt s-a petrecut şi mie mi se pare că în ultimul timp situaţia s-a ameliorat. Totuşi ura generală împotriva ucrainenilor există în continuare şi este împărtăşită de toţi românii. Soluţionarea acestei probleme nu va fi facilă, ţinînd seama de faptul că o treime din populaţia Bucovinei este ucraineană. [...]

P. A. A. A. B., Deutsches Konsulat Czernowitz, Paket 4, Po 1, Bd. 2, Politische Lage 1931-1943, nenumerotat.

NOTE:

[1] Einsatzgruppen der Sicherheitspolizei und des SD – detaşamente mobile de exterminare aparţinînd Poliţiei de Siguranţă şi SD, înfiinţate în preajma declanşării operaţiunii „Barbarossa" (aprilie-mai 1941), Einsatzgruppen A, B, C şi D urmau să acţioneze în spatele Grupurilor de Armate germane ce aveau să invadeze URSS. Misiunea lor principală consta în „curăţirea" teritoriului cucerit de Wehrmacht în est de elementele „ostile" Reichului, în special exterminarea evreilor, funcţionarilor comunişti, respectiv a comisarilor politici din Armata Roşie. Aceste unităţi sinistre erau formate din state majore şi comandouri operative (Einsatzkommandos, respectiv Sonderkommandos) ce includeau membri Gestapo, SD, Ordnungspolizei, Kriminalpolizei, Hilfspolizei, Waffen SS, precum şi personal tehnic. Numărul personalului se situa între aproximativ 990 (Einsatzgruppe A) şi 600 (Einsatzgruppe D). Einsatzgruppe D – comandată succesiv de Standartenführerul SS Otto Ohlendorf (iunie 1941-iulie 1942), respectiv de Standartenfiihrerul SS (din 01.05.1942 Oberführerul SS) Walther Bierkamp (iulie 1942-iuniel943) – era formată din Sk 10 a, Sk 10 b; Ek II (din iulie 1941 Sk 11 a şi Sk 11 b), respectiv Ek 12, această unitate mobilă de exterminare primind sarcina de a acţiona în spatele armatelor româno-germane, în Basarabia, Bucovina de nord, Transnistria, Crimeea şi Caucaz. Referitor la „eficienţa" demonstrată de aceste sinistre comandouri ale morţii în îndeplinirea „sarcinilor" trasate de conducerea Reichului, este de ajuns să amintim faptul că numai pentru perioada 22.06.1941-08.04.1942 Einsatzgruppe D a raportat exterminarea a 91678 de persoane (bărbaţi, femei şi copii), în marea lor majoritate evrei. Cf. B.B., R 58 – Reichs Sicherheitshauptamt – / 221. „Ereignismeldung UdSSR" nr. 190 din 08.04.1942. Pentru „activitatea" Einsatzgruppe D vezi îndeosebi lucrarea excepţională semnată de Andrej Angrick, Besatzungspolitik und Massenmord. Die Einsatzgruppe D in der südlichen Sowjetunion 1941-1943, Hamburg, 2003.

[2] Eroare. Autorii raportului se referă probabil la maiorul Dlujanschi O. Dezideriu (1892-?) din cadrul Regimentului 10 Jandarmi, militar de carieră român. Ofiţer în Armata austro-ungară, preluat în 1920 în cadrul Armatei române cu gradul de locotenent, este transferat la Jandarmerie în 1922. Căpitan (din 1922), maior (din 1934).

[3] Alois Persterer (1909-1945), ofiţer SS de origine austriacă. După absolvirea şcolii populare intră în 1928 în Armata austriacă de unde este îndepărtat în septembrie 1933 ca urmare a apartenenţei sale la NSDAP – membru nr. 897521 (din 01.03. 1931). La scurt timp este arestat şi condamnat la 3 săptămîni arest datorită activităţii sale politice. După efectuarea acestei condamnări, se mută la Salzburg unde activează în calitate de curier pentru conducerea organizaţiei naziste din regiune (Gauleitung). Ca urmare a activităţii sale politice este arestat pentru a doua oară şi condamnat la 18 luni închisoare. După înfăptuirea Anschluß-ului Austriei (martie 1938) este eliberat, intră în SS – membru nr. 309697 şi i se încredinţează conducerea sectorului SD (SD-Abschnitt) Salzburg. În mai
1941 este transferat în cadrul Einsatzgruppe D, primind comanda Einsatzkommando 10 b, funcţie pe care o îndeplineşte pînă la retragerea acestei unităţi din Caucaz. îşi pierde viaţa în 1945, în condiţii neelucidate pînă în prezent. Hauptsturmführer SS (din 01.04.1939); Sturmbannführer SS (din 09.11.1939); Obersturmbannführer SS (din 30.01.1943).

[4] OUN (Organisation Ukrainischer Naţionalisten), mişcare politică ucraineană al cărei scop fundamental era obţinerea independenţei Ucrainei. A fost înfiinţată în urma congresului desfăşurat între 28.01-03.02.1929 la Viena. Printre liderii marcanţi ai acestei organizaţii s-au numărat Jaroslav Stecko şi Stepan Bandera.

[5] Walter Wittke (1887-1955), militar de carieră german. Intră în Armată în 1907, participă la primul război mondial. Retras din serviciul militar activ, îşi desfăşoară activitatea în cadrul Poliţiei (1919-1935). Reprimit în serviciul militar activ în 1935, cu gradul de colonel. Comandant al Regimentului 46 infanterie (aprilie 1937-septembrie 1939); comandant al Diviziei 170 infanterie (01.10.1939- 11.02.1943); în retragere (din 31.10.1943). General-maior (din 01.08.1939); general-locotenent (din 01.08.1941).

[6] Theodor I. Popescu (1904-?), funcţionar administrativ de carieră român. Licenţiat în drept la Universitatea din Cernăuţi, funcţionar în administraţia Bucovinei: impiegat (1928-1934), subşef de birou (1934-1936); subprefect al judeţului Cernăuţi (1936-1940), (iulie-octombrie 1941).

[7] Alexandru Rioşanu (1892-1941), militar de carieră român. După absolvirea Şcolii de cavalerie de la Tîrgovişte (1911-1913), intră în Armată în 1913 cu gradul de sublocotenent. Mobilizat în 1916, participă la campaniile din cadrul primului război mondial. În calitate de subsecretar de Stat pentru Poliţie şi Siguranţă în cadrul Ministerului de Interne în perioada septembrie 1940-ianuarie 1941, s-a dovedit a fi un adversar redutabil al Mişcării Legionare, reuşind să contracareze numeroase planuri şi acţiuni nocive ale Gărzii de Fier. După eliberarea Bucovinei de nord în iulie 1941, este numit împuternicitul Generalului Antonescu pentru administrarea Bucovinei, funcţie pe care o deţine pînă la decesul său survenit la sfîrşitul lunii august în urma unei intervenţii chirurgicale eşuate. Căpitan (din 1917); maior (din 1923); locotenent-colonel (din 1933); este trecut în rezervă în 1938, motivul invocat fiind lipsa stagiului de front.

[8] Nicolae Lupu (1884-1972), funcţionar administrativ de carieră român. Licenţiat în drept la Universitatea din Cernăuţi (1909), respectiv licenţiat în economie la Academia de Comerţ din Viena; doctor în drept. Funcţionar în Administraţia Bucovinei (1910-1922); avocat în Cernăuţi (1922-1930); rechemat în Administraţia Bucovinei este numit în Comitetul Local de Revizuire (1930-1940); funcţionar în Ministerul de Interne (1940-1941). După eliberarea Bucovinei de nord în vara anului 1941 este transferat din nou în Administraţia acestei provincii deţinînd funcţiile de prefect al judeţului Cernăuţi (iulie-octombrie 1941), inspector general administrativ şi secretar general al Guvernămîntului provinciei Bucovina (octombrie 1941-martie 1944).

[9] Vasile N. Ionescu (1887-?), militar de carieră român. Intră în Armată în 1908. Participă la campaniile militare din primul război mondial. În perioada iulie-decembrie 1941 deţine funcţia de comandant militar al municipiului Cernăuţi, fiind unul dintre personalităţile ce au intervenit în favoarea evreilor. Locotenent-colonel (din 1926); colonel (din 1934); trecut în rezervă cu gradul de general de brigadă (din 09.05.1941).

[10] Ştefan M. Romaşcanu (1902-?), mare proprietar român, originar din Bucovina. Licenţiat în drept, director al abatorului din Burdujeni, în perioada 1941-1944 a făcut parte din Directoratul Românizării, Colonizării şi Inventarului din cadrul Guvernămîntului Bucovinei, fiind însărcinat cu instituirea de custozi la moşiile evreieşti expropriate. În această calitate el s-a ocupat de administrarea a 40 de moşii evreieşti expropriate cu o suprafaţă de 4960 ha. Vezi în acest sens Pavel Moraru, Bucovina sub regimul Antonescu (1941-1944). I. Administraţie. Economie. Societate, Chişinău, 2004, p. 176.

[11] Karl Pflaumer (1896-1971), om politic german. Studii liceale, participant la primul război mondial. Membru NSDAP – nr. 186057 (din 1929), membru SS – nr. 62511. În perioada 1920-1929 îşi desfăşoară activitatea în cadrul Poliţiei landului Baden, fiind îndepărtat în 1929 ca urmare a simpatiilor NSDAP. Deputat în Reichstag (din 12.11.1933); ministru de Interne al landului Baden (din 06.05.1933); consilier pentru drept administrativ pe lîngă Legaţia germană din Bucureşti (martie 1941-30.06.1942). Standartenführer SS (din 15.05.1933); Oberführer SS (din 09.09.1934); Brigadeführer SS (din 20.04.1940).

[12] Se referă la Hans Karl von Reinhardt şi Theo Ellgering.

[13] Karl Pflaumer, Hans Karl von Rheinhardt şi Theo Ellgering făceau parte din aşa-numita Comisie Administrativă româno-germană, al cărei scop era elaborarea legii administrative ce urma să fie aplicată în provinciile eliberate Basarabia şi Bucovina de nord. Ei au avut doar rol consultativ şi nu decizional.

[14] Petre Hanciu (1893-?), militar de carieră român. După absolvirea Şcolii Militare de Infanterie intră în Armată în 1915. Participă la campanile militare din primul război mondial remarcîndu-se în luptele de la Mărăşeşti. În perioada iulie-octombrie 1941 a deţinut funcţia de prefect al judeţului Bălţi. Maior (din 1927); locotenent-colonel (din 1934), colonel (din 1940); trecut în rezervă cu gradul de colonel la data de 03.07.1940.

[15] Organizaţia Roland – unitate specială a Abwehrului formată în principal din elemente ucrainene aflate în exil, care, împreună cu elemente din cadrul Batalionului 800 pentru însărcinări speciale Brandenburg, a fost subordonată la începutul campaniei din est Armatei a 11-a germane şi a acţionat pe teritoriul Basarabiei, Bucovinei şi Ucrainei. Activitatea acestei organizaţii a fost privită cu neîncredere de autorităţile române, deoarece elementele ucrainene proveneau din Organizaţia Naţionaliştilor Ucraineni ce milita în favoarea creării unui stat ucrainean independent.

[16] Constantin I. Rădulescu (1895-?), militar de carieră român. În august 1941 colonelul Constantin I. Rădulescu era ofiţer activ în cadrul Regimentului 4 infanterie din Divizia 3 infanterie. Maior (din 1929); locotenent-colonel (din 1937); colonel (din 1941).

[17] Nu a putut fi identificat.

[18] Nu a fost identificată printre documentele cercetate.

[19] Nu a fost identificată printre documentele cercetate.

[20] Eduard Wagner (1894-1944), militar de carieră german. Intră în Armată în 1912, participă la primul război mondial. Conducătorul departamentului 6 din cadrul Marelui Stat Major al Armatei de Uscat-Leiter der Abteilung 6 des Generalstabes des Heeres (1936-1940); şeful Cartierului General- Generalquartiermeister – al Statului Major al Armatei de Uscat (1940-1944). În această calitate a negociat în martie-aprilie 1941 cu Gruppenfîihrerul SS Reinhard Heydrich acordul referitor la colaborarea dintre armatele germane şi Einsatzgruppen în campania militară din URSS. Implicat în atentatul eşuat comis împotriva lui Hitler la 20.07.1944, se sinucide trei zile mai tîrziu. Colonel (din 01.04.1937); general-maior (din 01.08.1940); general-locotenent (din 01.04.1942); general de artilerie (din 01,08.1943).

[21] Nu a fost identificat printre documentele cercetate.

[22] Theo Ellgering (1897-?), funcţionar administrativ de carieră gennan. Membru NSDAP – nr. 184197 (din 01.01.1930); specialist în politică comunală; consilier în probleme administrative pe lîngă Legaţia germană din Bucureşti (martie 1941-1942). Împreună cu Karl Pflaumer şi Hans Karl von Rheinhardt a făcut parte din aşa-numita Comisie Administrativă româno-gennană, al cărei scop era elaborarea legii administrative ce urma să fie aplicată în provinciile eliberate Basarabia şi Bucovina de nord.

Sursă: Al III -ea Reich şi Holocaustul din România. 1940-1944. Documente din arhivele germane
Selecţia, traducerea din limba germană şi note de Ottmar Traşcă.
Documentele nr. 15, 16, 20, 22, 31, 38, 40, 41, 42, 57.

Sursa : https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2015/10/19/actiuni-criminale-savirsite-de-armata-romana-in-urss-reflectate-in-documente-germane/

Sursa: www.patriotism.md

Cuvinte cheie:

armata , Basarabia , documente , Germania , crima

Comentarii

 (0)
 
*
Cel puţin 3 caractere, doar litere latine

*
Cod Antispam:

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Localitățile Republicii Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1922
Populația:
484 locuitori

Hîrbovăţul Nou este un sat din cadrul oraşului Anenii Noi, raionul Anenii Noi. Localitatea se află la distanța de 6 km de orașul Anenii Noi și la 38 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 484 de locuitori. Satul Hîrbovăţul Nou a fost înființat în anul 1922.

Biblioteca
Biblioteca electronică a site-ului www. moldovenii.md conţine cărţi, documente, materiale audio şi video, privind istoria și cultura.