31 mai 2011, 15:34 Istoria 10835

Cea mai veche civilizaţie europeană a existat pe teritoriul Moldovei

Cultura Cucuteni-Tripolie este una din cele mai timpurii civilizaţii din Europa, care s-a constituit cu cîteva secole înainte de apariţia aşezărilor umane în Mesopotamia şi Egiptul Antic. Denumirea provine de la localităţile în preajma cărora au fost descoperite pentru prima dată vestigii ale acesteia (Cucuteni un sat din apropierea Iaşului (România) şi Tripolie – localitate din Ucraina).

Civilizaţia a existat în mileniile VI-III î.Hr. şi se întindea pe un vast teritoriu din regiunea munţilor Carpaţi pînă la cursul mijlociu al rîului Nipru, pe o suprafaţă de 350 000 kilometri pătraţi, pe teritoriul actual al Republicii Moldova, României şi Ucrainei. Teritoriul ţării noastre aflîndu-se în centrul acestui areal.

Civilizaţia Cucuteni îşi are rădăcinile în culturile anterioare mileniului VI î.Hr. din regiunea carpato-dunăreană. Din punct de vedere antropologic cucutenienii aparţin tipului antropologic nordic, mediteranean şi dinarian. La moment caractiristici ale tipului dinarian sînt atestate la popoarele din Balcani, Europa Centrală şi de Sud-Est (muntenegreni, albanezi, greci, bulgari, austrieci, bavarezi, români, moldoveni, ucraineni etc.).

Civilizaţia Cucuteni era una protourbană cu „oraşe” cu o suprafaţă destul de mare (cîteva zeci de hectare iar în unele cazuri 200 – 450 ha), fiind uneori întărite cu valuri de pămînt şi şanţuri. Locuinţele aveau unu sau două niveluri, fiind împărţite în mai multe încăperi.

Un grad înalt de dezvoltare a atins prelucrarea ceramicii. Vasele cucuteniene sînt de diferite forme şi foarte frumos ornamentate cu desene în culori.

Pe teritoriul Moldovei aşezări cucuteniene au fost descoperite în apropierea mai multor localităţi contemporane, precum cele din preajma satului Vărvăreuca, Brînzeni, Văratic, Cubani, Costeşti, etc.

Cei mai mulţi cercetători sînt de părerea că civilizaţia Cucuteni-Tripolie reperzintă unul dintre centrele arealului proto-indo-european. Ea dispare ca urmare a pătrunderii în regiune, în mileniul III î.Hr., a unui nou val de populaţie indo-europeană.

În urma sintezei dintre autohtoni şi cei veniţi, îşi face apariţia o nouă comunitate de populaţie indo-europeană reprezentanţii căreia se vor extinde spre sud (pelasgi, lelegi, ionieni, aheeni, eolieni, dorieni etc.), sud-est (Asia Mică – hitiţii, carienii, prototracii etc.) şi vest (Dalmaţia, Iliria - ptotoitalicii), regiunile din apropierea Dunării rămînînd un loc de interacţiune, un pod de legătură, între aceste neamuri indo-europene. Ca urmare a proceselor etno-lingvistice ce se petrec în regiune îşi fac apariţia prototracii care se vor afirma ca etnie pe arena istorică la sfîrşitul mileniului II î.Hr.