Mihai Racoviță – un domn din „neam de boier vechiu, moldovan”

Mihai Racoviță a domnit în Moldova de trei ori: septembrie 1703 - 23 februarie 1705, 31 iulie 1707 - 28 octombrie 1709 și 5 ianuarie 1716 – octombrie 1726.

Era boier din țară din neamul Cantacuzinilor și ginerele lui Constantin Cantemir. Conform cronicilor, Mihai Racoviță spătarul "iaste neam de boier vechiu, moldovan si iaste ruda Brancovanului” care l-a ajutat să ocupe tronul Moldovei. Noul domn a îmbrăcat caftanul în data de 23 septembrie 1703 și a venit la Iași în luna noiembrie a aceluiași an. A împărțit favoruri rudelor sale și boierilor din familia Ruset cu ajutorul cărora  a ajuns la putere. Prima domnie a lui Mihai Racoviță a fost scurtă, încheindu-se la 23 februarie 1705, la nici un an și jumătate de la înscăunare. Mazilirea sa a survenit în urma acțiunilor insistente ale fraților Cantemirești pentru obținerea domniei Moldovei. Aceștia înaintează mai multe arz-uri marelui vizir Baltadji pașa, prin care acuzau administrarea necorespunzătoare a țării de către Mihai Racoviță. Se adaugă la aceasta și lipsa unei susțineri reale a domnului la Constantinpol, pe lîngă înalții funcționari otomani.

Mihai Racoviță a fost mazilit pe neașteptate și dus la Constantinopol cu toată familia. Aici a fost acuzat că a strîns biruri pe care nu le-a predat Porții, de aceea pînă a achitat această suma a fost închis la Edicule.

Mihai Racoviță este înlocuit cu Antioh Cantemir. Însă aflat la Constantinopol M.Racoviță împreună cu boierii Rusetești uneltește împotriva lui Antioh Cantemir, dorind să revină pe tronul Moldovei.  

Cu bani mari Mihai Racoviță reășește să cumpere de la turci domnia Moldovei și intră în Iași la 13 noiembrie 1707, de Sf. Ioan Zlataust. În această a doua domnie în Moldova, Mihai Racoviță nu a mai repetat greșelile făcute în prima domnie, schimbîndu-și atitudinea binevoitoare față de boieri.

Sumele mari de bani cheltuite la Poarta cu ocazia primirii domniei au obligat domnul să impună măsuri fiscale exagerate, ceea ce l-a făcut extrem de impopular. Se mai adaugă aici și disputa cu Cantemireștii, care la Istambul "din cias în cias aștepta s-apuce domnie". Apropierea Războiului Nordic (ruso-suedez) de frontierele Moldovei a complicat situația. Suspectat de relații cu rușii, Mihai Racoviță simte pericolul mazilirii și intensifică relațiile cu aceștia pentru a beneficia de protectie în caz de nevoie.

Decizia Porții de a-l mazili l-a luat pe nepregătite pe Mihai Racoviță, care a fost luat "cu mare urgie", "cu toata casa" și dus la Bender, la 14 octombrie 1709. Aici, Iusuf pașa i-a luat tot ce avea cu el "prin carele lui (Mihai Racoviță) pînă într-unu capu de ață, și bani ce au găsitu". După o lună a fost trimis la Istanbul și închis din nou la Edicule, fiind în mare pericol să-și piardă viața. Pe tron a urcat Nicolae Mavrocordat.

În 1716 datorită războiului austro-turc (1716- 1718), Mihai Racoviță a fost numit din nou ca domnitor, deoarece turcii erau convinși că el era dușmanul austriecilor. Austriecii au intrat în Moldova și erau cît pe ce să-l prindă, dar i-a înfrînt cu ajutorul tătarilor, l-a decapitat pe căpitanul Ferentz și i-a ucis pe moldovenii trădători. După ce i-a lăsat pe tătari să prade moșiile boierilor pentru că nu-i putea plăti, a apărut și oastea ungurească a generalului Eszterhazy, care a jefuit țara și s-a dedat la cele mai neomenoase fapte. Mihai Racoviță nu a avut curajul să-i înfrunte, însă a avut destulă grijă să mărească tot timpul birurile.

Din cauza rivalității cu Nicolae Mavrocordat pentru tronul Valahiei, s-a trezit mazilit, aruncat în închisoare și înlocuit cu Grigore al II-lea Ghica. Mihai Racoviță a murit la Constantinopol în anul 1744.