Priveşti spre etapele următoare ale unui proiect cu un fel de inocenţă, ca un copil care habar n-are ce urmează, dar arde de nerăbdare să ajungă la finalul poveştii. E bună această atitudine, pentru că te ajută să continui ceva aflat încă pe parcurs, fără să-ţi pierzi entuziasmul şi interesul. Pedalezi mai departe cu energie maximă, ca să ajungi mai repede la capăt, şi fiecare nou episod care se adaugă la povestea ta, te stimulează din ce în ce mai mult. E ca atunci când citeşti un roman palpitant şi finalul unui capitol te trimite deja la următorul şi tot aşa, mai departe, până termini cartea pe nerăsuflate.