Cantemir Dimitrie (1673—1723), cărturar umanist, domn al Moldovei, primul romancier moldovan, fiul lui Constantin Cantemir, patriot înflăcărat, a năzuit să scape de jugul otoman şi să asigure independenţa Moldovei. A încheiat Pactul de la Luţk în 1711 cu Petru I, ţarul Rusiei. Armatele ruso-moldovene au fost înfrînte la Stănileşti (1711), Cantemir se refugiază în Rusia, unde e numit consilier al lui Petru I.

În 1714 devine membru al Academiei de la Berlin.

Enciclopedist, poliglot, poate fi comparat cu umaniştii Renaşterii, autor al unei moşteniri ştiinţifice şi literare grandioase: „Istoria creşterii şi descreşterii Porţii Otomane” − operă capitală, „Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor” − în care demonstrează romanitatea poporului moldovenesc, „Descrierea Moldovei” − preţioasă prin hărţile inimitabile, orientalist, muzicolog, scriitor („Istoria ieroglifică” roman satiric alegoric).

A semnat şi scrieri filozofice de rezonanţă în epocă.

Opere:
„Descrierea Moldovei” − Chișinău, 1957
„Istoria ieroglifică” − Chișinău, 1973
„Opisanie Moldavii” − Chișinău, 1973