[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 814 oameni, dintre care 46.31% - bărbaţi și 53.69% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului este următoarea: 31.57% - moldoveni, 65.11% - ucraineni, 2.70% - ruşi, 0.25% - bulgari, 0.37% - alte etnii. În satul Fuzăuca au fost înregistrate 314 gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.6 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Prima menţiune documentară a satului Fuzăuca datează din anul 1785. Următoarea atestare vine în anul  1790. S-a emis ipoteza că localitatea a fost întemeiată de Ignat Lipovanul. În 1794 a fost sfințită biserica din lemn Sf. Dumitru. Un secol și ceva mai tîrziu, în 1881, biserica a fost zidită din piatră.

În 1835 satul Fuzăuca se afla în proprietatea moşierului Iacob Paladi. Satul număra 67 de gospodării și 416 locuitori. În 1837 în localitate a fost deschisă o şcoală parohială pe lîngă biserica din Fuzăuca. Recensămîntul din 1859 a fixat la Fuzăuca 82 de case. În 1870 satul avea de 127 de gospodării și 573 de locuitori.  La Fuzăuca au avut moșii boierii Vartic, Ion şi Nicolae Catargi.

La începutul secolului XX satul Fuzăuca din județul Orhei număra 990 de locuitori în 163 de gospodării.  Şcoala de zemstvă și-a început activitatea în 1909 cu 68 de elevi.  Cître 1923 localitatea număra 327 de gospodării cu 1 147 de locuitori, avea o curte boierească, şcoală primară, 2 cîrciumi, 3 mori.

În perioada sovietică Fuzăuca intra în componența gospodăriei colective „Șevcenko” cu sediul în satul Sămășcani. La Fuzăuca se aflau 2 brigăzi de tractoare, 2 de tutunărit, una de cîmp și una de construcții, fermele de vite cornute mari și de porci. În sat activa școala de 8 ani, clubul cu instalație cinematografică, biblioteca, punctul medical, oficiul poștal, magazine.