string(7) "library" string(8) "document"
1476
1467
1711
1466
1359
1822
1410
1775
82
940
1504
1200
1307

La poeţii români

Precum în vară dulci păsărele
    Sosesc voios
Şi pe un arbor cuprins de ele
    Cântă frumos;

Veniţi aice cu-a voastre lire
    Voi ce aveţi
Pe frunte raze de nemurire
    O! juni poeţi!

Voi, care-n focul ce vă străbate
    Visaţi cu dor
Glorii, plăcere şi libertate
    Şi dulce-amor!

Veniţi s-aduceţi o închinare
    De nobili fii
Celor ce ţării au dat salvare
    În vijelii.

Cântaţi trecutul ce se mândreşte
    De-ai săi eroi,
Ş-a cărui rază se răspândeşte
    Lin peste noi.

Cântaţi Unirea, fala străbună
    Cu glas sonor,
Căci poezia adânc răsună
    Între popor!

Cântaţi căci lumea trece, dispare,
    Visele per,
Însă-a juniei dalbă cântare
    Zboară la cer,

Ş-acolo merge de se uneşte
    Cu sfântul cor
Ce în lumină cântă, slăveşte
    Pe creator...

Când mâna morţii rece s-apasă
    Pe-al vieţii fir,
Dulce-i cântarea ce-n inimi lasă
    Un suvenir!

Bucureşti, 1860