Scena III

Voichiţa şi cei mai nainte, văzând pe bătrânul

Voichiţa: Doamne Dumnezeule, ce spectacol! Să luăm cu noi şi pe ist bătrân cu copil; poate că a lor vedere va dezarma pe barbarul învingător.

Scena IV

Ştefan şi cei de mai nainte, Voichiţa şi curtenile ei se pun în genunchi, prezentând a lor daruri giumatate de mantie.

Voichiţa: Prin această jumătate de mantie s-a descoperit complotul ce ameninţă viaţa nemicului patriei mele, dar fiind tot român de un sânge eu l-am aparat cu pericolul vieţei mele!

Arie

Tu iei tronul, tu iei ţara
Al învinsului părinte,
Asta-i a mea rugăminte,
Lasă-mi viaţa cea amară!
Ia în schimb acest odor,
Lasă-mi viaţa şi onorul!

Hor:

Iartă dacă eu de spaimă
Cu păgânul ni-am fost unit!
Inima mea îl defaimă
Şi în veci n-a părăsit.
Că numai la al tău tron
Cat scaparea şi pardon.

Ştefan: Interesul de stat, care a fost unit pre inimici, azi se preface în adevarat amor patriotic român. Armele moldovane încing pe neamici trufaşi, dar respectează pe neputincioşii şi inocenţii. Dacă Vlad, pargiur şi aleat a păgânilor, învins cată a sa scapare fugind spre Dunăre şi lăsând ţara sa fără Domn, dreptul resbelului mă face Domn a ţărei muntene, dar eu o las în soarta care treisprezece seculi o a consfinţit şi în locul lui Vlad întăresc acolo pe Basarab. Din odoarile ce-mi prezentaţi spre răscumpărare, aleg pe cel mai preţios (întinde mâna la Voichiţa). Dumnezeu mi-a luat pe o soţie. Dumnezeu mi-a dăruit-o azi o al doilea. Erolzii să publice în tabără a mea alegere, bronzurile sânte să anunţe solenela cununie, la care o duc în templele cele sânţite. (Oastea face un marş, ceremonialu de curteni se înaintează spre templu, de unde răsună armonie.)