string(7) "library" string(8) "document"
1307
1410
1200
1832
1476
87
1639
1646
1465
1822
1466
1711
1574

Bătălia de la Cursul Apei (18 – 20 noiembrie 1473)

Bătălia de la Cursul Apei s-a dat între (18 – 20 noiembrie 1473), între Ştefan cel Mare, domnul Moldovei (1457 – 1504) şi domnul Valahiei, Radu cel Frumos, în vederea instalării pe tronul muntean a lui Laiotă Basarab.

Pregătindu-se de un atac otoman, domnul Moldovei a încercat să impună în Valahia un domn fidel politicii antiotomane, scopul său fiind de a transforma acest teritoriu într-un scut, dar şi o bază de acţiune pentru momentul cînd sultanul avea să se îndrepte împotriva lui. El şi-a ales foarte bine momentul, cînd Radu cel Frumos, la porunca sultanului, a trimis circa 12 000 oşteni, în cadrul armatei otomane în campania împotriva hanului turkmen Uzun Hassan (1453 – 1478).

La 8 noiembrie 1473, Ştefan a concentrat la Milcov 24 000 de oşteni. Cronica moldo-germană relatează: „Atunci s-au unit toate cetele împreună, noaptea, încît Radul voievod, nici oastea lui, nu ştiau nimic despre aceştia şi nu credeau altfel, decît că erau aşa de puţini, cîţi văzuseră dintr-înşii”.

Între 18 și 20 noiembrie, are loc bătălia de la Cursul Apei. Radu cel Frumos a fost înfrânt și s-a refugiat în cetatea București. Neavînd nici un ajutor Radu cel Frumos fuge în noaptea de 23 noiembrie spre cetatea Giurgiu, capitala raialei turcești, de unde revine pe 28 noiembrie cu o armată de 13.000 de turci și 6.000 de munteni. Dar Ștefan cel Mare învinge această armată. Letopiseţul anonim al Moldovei arată că luptele au început „la 18, joi, la locul numit pîrîul Vodna. Şi acolo s-au bătut pînă seara, asemenea şi vineri şi sîmbătă pînă seara, care este 20 ale aceleiaşi luni” . Radu vodă a pierdut lupta „şi a fugit cu toată oastea sa în cetatea sa de scaun, numită Dîmboviţa”. Domnul muntean este înfrînt decisiv la Cetatea Dîmboviţei, şi pierde domnia. Ștefan cel Mare reușește să ia în calitate de ostatice pe doamna lui Radu cel Frumos, Maria Despina și fiica acestuia, Maria Voichița. Ambele au fost duse la Suceava, cetatea de scaun a Moldovei, unde au fost date în grija soției domnului Moldovei, Maria de Mangop. Mai tîrziu, în 1478, Ștefan cel Mare se căsătorește cu frumoasa Maria Voichița.