26 decembrie 2023, 10:30 Rubrica vizitatorilor-autori 18655

Colonel Nicolae Steriade primul comandant al Flotilei Moldovei sec XIX (Foto)

Nicolae Steriade a intrat în Flotila militară din Corpul Grănicerilor, cu gradul de locotenent, fiind numit comandant al bricului-goeletă "Emma", prima navă cu destinație militară din flotila de război a Moldovei, intrată în dotare în anul 1843.

În anul 1844 a fost avansat la gradul de căpitan, comandînd aceeași navă, care îndeplinea serviciul staționar în portul Galați. În anul 1847 a trecut la comanda Batalionului I de Marină. La 1 noiembrie 1854 a fost avansat la gradul de colonel, comandînd în anii următori nava de brandvahtă "Galați" de la Gura Siretului. În urma Congresului de Pace de la Paris (1856), care a pus capăt Războiului Crimeii (1853-1856), Moldovei i s-a retrocedat de către Rusia partea de sud la gurile Dunării. Ca urmare, porturile Reni, Ismail și Chilia au impus dotarea cu poliție fluvială. În aceste împrejurări, la 15 aprilie 1857 colonelul Nicolae Steriade a înaintat hatmanului Moldovei, Nicolae Mavrocordat, un raport în care releva necesitatea asigurării controlului pe toată întinderea Dunării pînă la Mare, control pentru care trebuia afectat un număr de marinari și vase.

În vederea supravegherii acestei frontiere extinse, a elaborat un proiect pentru înființarea unei flotile pe Dunăre, de care ocîrmuirea acestui Prințipat are neapărată trebuință spre statornicirea osăbitelor măsuri polițienești și buna orînduială pe la toate aceste porturi și în toată cuprinderea granițelor dinspre Dunăre. În acest proiect, Nicolae Steriade arăta că pentru buna organizare a pazei porturilor Moldovei erau necesare un vapor cu o putere de cel puțin 50 CP pentru portul Galați, cu bărcile sale și șase șalupe canoniere. Pentru navele viitoarei flotile, prin același raport colonelul Nicolae Steriade a propus ca personal un ofițer comandant, opt ofițeri superiori, patru cadeți subofițeri, 21 de subofițeri, 178 de marinari, 16 tunari și șase muzicanți. Acest proiect, a fost aprobat de caimacanul N. Konaki-Vogoride, colonelul Nicolae Steriade fiind numit comandant al serviciului de brandvahtă pe toată întinderea maritimă a Prințipatului.

După realizarea Unirii Principatelor Moldovei si Tarii Romanesti în anul 1859, Nicolae Steriade a fost numit comandantul Flotilei Moldovei, iar în anul 1860, cînd prin O. Z. din 6 octombrie, ministrul de Război, generalul Ion Emanoil Florescu a decretat ca flotila de pe întregul curs al Dunării să formeze un singur corp, a fost numit provizoriu, comandant superior al Flotilei, fiind însărcinat prin același ordin să inspecteze Flotila din Moldova. Aprobînd cele cuprinse în Ordinul ministrului de Război, prin O. Z. nr. 147 din 22 octombrie 1860, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat unirea definitivă a flotilelor din cele două Principate, reconfirmîndu-l în același timp pe colonelul Nicolae Steriade în funcția de comandant superior al întregului corp. El a condus acest corp de armată până la data de 27 decembrie 1863. În această calitate, s-a implicat în procesul de dezvoltare și modernizare a flotilei. La sfârșitul anului 1863, colonelul Steriade a revenit în Corpul Grănicerilor, fiind numit în funcția de inspector al cordonului Dunării.