17 decembrie 2018, 15:20 Rubrica vizitatorilor-autori 13828

Falsificarea istoriei a devenit un mod de existenţă al unor „savanţi”

În faţa noastră este un alt manual editat în 2011 pe bani româneşti: „Istoria românilor. Epoca modernă. Partea II (1850-1918). Manual pentru clasa a VIII-a", unul din autorii căruia este faimosul Dragnev D., odinioară cîntăreţ al „prieteniei poporului moldovenesc cu marele popor rus", iar în prezent cunoscut prin poziţia sa xenofobă, propagandist al urii interetnice şi falsificator profesionist al istoriei.

Ce-i drept pe paginile acestui manual este mai puţină xenofobie primitivă în comparaţie cu „operele" precedente ale lui D.D., însă falsificările persistă pretutindeni – în caz contrar Băsescu nu-şi dezleagă buzunarul. Dar în esenţă şi aceasta este o scriptură etnocratică antimoldovenescă, pe paginile ei fiind prezentă o „istorie" lăcuită „pentru şi despre români", cu scopul implimentării românismului în minţile copiilor noştri.

Chiar în introducere (p. 3), pentru aşi demonstra „românismul", autorii impun teza lipsită de logică elementară precum că basarabenii îşi ziceau „moldoveni" „nu pentru a sublinia vreo diferenţiere naţională a moldovenilor de restul românilor, ci, dimpotrivă, ca un mijloc de conservare a fiinţei lor naţionale". Dacă D.D. ar avea ruşine, el n-ar fi negat că moldovenii întotdeauna se simţeau doar „moldoveni". Pentru unii însă, contează doar „evricii și dólarii" departamentului românilor de pretutindeni.

Şi de astă dată Dragnev continuă să utilizeze pentru Valahia denumirea de „Ţară Românească", iar pentru oaraşeşele transilvănene denumirile româneşti de după 1918, falsificînd astfel istoria cu scopul debilizării tinerei generaţii. Şi aici (p. 9) se falsifică şi se denaturează rolul Rusiei în lupta de eliberare a Principatelor Dunărene, ignorîndu-se 99% din informaţie şi prezentînd doar „date" despre „obligaţiile economice impuse Ţărilor Române de către armatele ţariste de ocupaţie (în 1768-1854)" în sumă de „200 mln de lei aur, adică 64516 kg de aur".

Cinismul dlui academician este nelimitat şi cînd a izbutit el să cîntărească „200 mln de lei aur"? Poate ar trebui ca ruşii să le întoarcă românilor „pagubele pricinuite" în timpul războaielor ruso-turce?

Prezentînd doar o parte din informaţie, D.D & K0 falsifică tema unirii Moldovei cu Valahia (p. 10-13), prezentînd lucrurile de parcă „toţi românii" ca un singur om au salutat acest eveniment. Nici nu se pomeneşte despre falsivicarea rezultatelor alegerilor în favoarea unirii principatelor, despre o puternică mişcare din Moldova în favoarea păstrării satatalităţii ei, despre înăbuşirea ei sîngeroasă (N. Iorga), în mersul căreia a fost rănit cu baioneta chiar mitropolitul C. Miclescu, iar circa 100 de moldoveni omorîți.

În schimb elevilor li se spun tot felul de braşoave despre rolul „remarcabil" al dinastiei Hohenzollernilor (p. 20), despre „faptul" că din octombrie 1918 „armata română participă la luptele decisive împotriva Puterilor Centrale" (p. 64 – la care „lupte", oare au luat românii cu asalt Berlinul?!), nu se uită despre tot felul de „colonizări" şi „denaţionalizări" (p. 52, 54, 56) şi se foloseşte şi aici terminologia nazistă („alogeni", „neam românesc"), contrapunînd „alogenii – ucraineni, evrei, polonezi, nemţi", „ruşi, bulgari, găgăuzi" – „românilor" (p. 28, 54).

O minciună gogonată prezintă „teza" fabulistului Dragnev despre „mişcarea naţională românească în provincia dintre Nistru şi Prut" (p. 54, 55). Fără îndoială erau unii intelectuali moldoveni (în 100 de ani se adună cîteva zeci de oameni) care pledau pentru păstrarea şi dezvoltarea culturii şi tradiţiei naţionale – dar moldoveneşti şi nici într-un caz nu celei româneşti. Şi deja la p. 56 autorii (posibil, involuntar) combat propria afirmaţie despre o pretinsă „mişcare naţională": „aceste cerinţe ale moldovenilor erau mai mult de natură social-economică decît naţională"!

Şi în genere, unde-i logica „academicianului" – cum putea ţarismul deromâniza moldovenii, dacă ei niciodată nu sa-u considerat români? Invers, anume Dragnev şi compania încearcă astăzi pe banii lui Băsescu să-i românizeze pe moldoveni. Doar a spus acesta că în RM trăiesc 4,5 mln de români, deci, aşa să fie...

Pe fundalul unui procent neînsemnat de informaţie veridică, Dragnev & Negrei prezintă o mulţime de falsuri, minciuni şi invenţii la tema Sfatului Ţării şi „unirii" Basarabiei cu România (p. 66-73). Violarea voinţei poporului, scena votului de operetă a unui organ neales de nimeni care reprezenta voinţa a 2-3% din populaţie şi ocupaţia teroristă românească a ţinutului nostru (vezi cu lux de amănunte: Nazaria S., Stepaniuc V. Problema Basarabeană şi interpretările ei în istoriografie: de la apariţie la Tratatele de la Paris (1917-1947). Chişinău, 2010) sînt prezentate ca „voinţă a întregului popor de a se uni cu România-mumă".

În concluzie putem constata doar una: be banii alocaţi de conducerea statului vecin se fabrică „manuale" pline de falsuri, scopul cărora constă în lichidarea cît mai grabnică a Republicii Moldova şi reanexarea ei la România.

Sergiu Raţa, Grigore Vatav