Născut la 15 februarie 1912 în satul Mihuleni, într-o familie de țărani, Andrei Lupan a absolvit Şcoala Agricolă din Cucuruzeni (1929), Şcoala de Viticultură (1934) şi Facultatea de Agronomie din Chișinău (1941). A debutat în 1932, cu versuri, multe de factură modernistă, şi publicistică, semnînd cu pseudonime, între care L. Andriu şi A. Cudric.

Între 1946 şi 1962 a fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, iar din 1956 pînă în 1971, secretar al Uniunii Scriitorilor din URSS, președinte al Sovietului Suprem al R.S.S.M. (1963-1967), locțiitor al președintelui Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.M. (1967-1971), a fost distins cu titluri, ordine şi medalii. Era considerat unul dintre „fondatorii literaturii sovietice moldoveneşti”.

S-a manifestat și în calitate de traducător al unor opere de valoare din patrimoniul literar universal, prezentând versiuni în limba maternă din W. Shakespeare, A. Pușkin, M. Lermontov, N. Nekrasov, T. Șevcenko, M. Gorki, V. Maiakovski, A. Tvardovski, N. Tihonov, A. Prokofiev, E. Mejelaitis ș.a.

I s-au conferit titlurile de Scriitor al Poporului din R.S.S.M. și de Erou al Muncii Socialiste. A fost distins cu Premiul de Stat al R.S.S.M., Premiul de Stat al U.R.S.S., decorat cu ordinele "Lenin" și "Drapelul Roșu de Muncă".

Andrei Lupan s-a stins din vață la 24 august 1992.