Biserica Creştină serbează în fiecare an, la 29 iunie /12 iulie pe unii dintre cei mai mari, mai cunoscuţi şi mai veneraţi dintre Sfinţi şi anume pe Sf. Apostoli Petru şi Pavel.

E o sărbătoare cu profunde rezonanţe spirituale în sufletele creştinilor care cinstesc pe cei doi mari corifei ai Apostolilor, care şi-au închinat întreaga viaţă propovăduirii Evangheliei lui Hristos.

Sărbătoarea datează încă din secolul al II-lea al erei creştine şi evlavia credincioşilor s-a materializat în ridicarea de biserici pe locul martirajului lor.
Din Sf. Evanghelii, cunoaştem că Sf. Petru era originar din localitatea Betsaida din Galileea, fiind fiul lui Iona şi frate mai mare al lui Andrei cel dintîi chemat de Domnul la lucrarea Apostoliei. Sf. Petru a devenit un adept zelos şi este primul care l-a numit pe Iisus „Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu”.

După Pogorîrea Sf. Duh la Rusalii, Sf. Petru este cel dintîi care vesteşte poporului evreu pe Iisus Hristos cel răstignit şi înviat, îndemnându-i pe toţi la pocăinţă şi întoarcere la credinţă.

Sf. Petru a fost unul dintre cei trei apostoli pe care Mîntuitorul Hristos i-a făcut martori ai slavei Sale dumnezeieşti pe muntele Taborului. De la Sf. Apostol Petru ne-au rămas scrise în Canonul Noului Testament două epistole soborniceşti, mult folositoare vieţii creştine.

Sf. Apostol Pavel a propovăduit pe Hristos tuturor străbătînd în trei călătorii misionare toată Asia, Spania, Britania şi Italia, înfiinţînd comunităţi creştine hirotonind episcopi, preoţi şi diaconi.

De la Sf. Apostol Pavel ne-au rămas 14 epistole scrise cu diferite ocazii şi în timpuri diferite, din care emană grija neobosită a apostolului pentru propovăduirea şi păstrarea nealterată a învăţăturii creştine.

Cinstindu-i pe Sf. Ap. Petru şi Pavel îl preamărim pe Dumnezeu, izvorul sfinţeniei „cel minunat întru Sfinţii Săi”. Este o sărbătoare a calendarului popular, care marchează miezul verii agrare şi perioada secerişului care a preluat numele şi data de celebrare ale sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din calendarul creştin.

Importanţa sărbătorii este subliniată de postul care o precede – „postul lui Sînpetru” şi anumite repere casnice şi terestre: amuţitul cucului, prescurtarea zilei etc.