string(7) "library" string(8) "document"
1711
1822
1467
1646
1504
1457
1401
1410
1385
82
1359
300
1476

Ector şi Andromache (de Schiller)

ANDROMACHE

Vrea Ector în vecie să meargă de la mine,
Unde Ahil cu-a sale neapropiali mâne
Aduce lui Patroclu jertfiri pe orice zi?
Cine-o-nvăţa copilu-ţi în vremea viitoare
S-arunce lănci şi zeii Olympului s-adoare,
Când Orcul de-ntuneric în sânu-i te-o-nghiţi?

ECTOR

Femeie scumpă mie, tu lacrimele seacă!
După bătaia cruntă dorinţa mea ea pleacă,
Aceste braţe apăr Pergamu-ameninţat.
Şi-n lupta pentru sânte a zeilor cămine
Eu cad, mântuitorul al patriei ­ şi-n fine
Cobor la râul stigic de glorie urmat.

ANDROMACHE

O, n-o să mai aud eu a armelor vuire
Şi fieru-ţi în portale va zace-n lenevire,
Marea lui Priam viţă d-eroi s-o nimici.
Vei merge unde ziua etern nu mai lumină,
Cocytul unde-n lungul pustiilor suspină,
Colo unde amoru-ţi în Lethe va muri.

ECTOR

Orice dorinţă-n mine, în mine-orice gândire,
Le-oi cufunda în Lethe, în râul de-amuţire,
Dar nu şi-al meu amor.
Auzi-l! cel sălbatec cum lângă muri turbează,
Încinge-mi a mea spadă şi doliul îţi lasă!
Căci nu moare în Lethe amorul lui Hector.