string(7) "library" string(8) "document"
Знайте и помните своих предков... (Катехизис молдаван, 111)
1359
1812
1467
1775
1497
940
1711
1832
1401
82
1385
1300
1646

Un farmec trist şi nenţeles

Un farmec trist şi nenţeles
       Puterea mea o leagă,
Şi cu nimic nu m-am ales
       Din viaţa mea întreagă.

E un luceafăr răsărit
       Din negura uitării,
Dând orizon nemărginit
       Singurătăţii mării.

Îngălbenit rămâne-n veci
       Şi-i e aproape stinsul,
Când ale apei valuri reci
       Călătoresc cu dânsul.

Cu-atâtea tainici rugăminţi,
       Cu-atâtea calde şoapte,
Cu-atâtea lacrime fierbinţi,
       Vărsate zi şi noapte,

I te-ai rugat: dorul nespus
       Din suflet să-ţi alunge,
Dar el se-nalţă tot mai sus
       Ca să nu-l poţi ajunge.

Va rămânea necunoscut
       Şi va luci departe
Căci luminează din trecut
       Iubirii celei moarte

Şi se aprinde pe-orizon
       Pustiu de mări şi stepe
Şi a lui farmec monoton
       M-a-nvins făr-a-l pricepe.