24 may 2016, 11:45 History 27985

Cetatea Neamțului, între adevăr istoric și legendă

Foto: stirileprotv.ro

Multi au auzit despre legendele cetății Neamțului. Aici ar fi rezistat eroic cei 19 plăieși, în fața asediului regelui polonez Ian Sobieski și tot aici, mama lui Ștefan cel Mare i-ar fi cerut domnitorului să nu caute refugiu, ci să se întoarca la luptă.

Cetatea Neamț a fost asediată de polonezi de mai multe ori. Evenimentul relatat în cunoscuta nuvelă a lui Costache Negruzzi a avut loc în 1691, cînd 19 soldați au rezistat în fața armatei lui Ian Sobieski, scrie stirileprotv.ro.

Realitatea este însă puțin diferită. Polonezii au reușit să cucerească cetatea printr-un vicleșug: după ce au pierdut 50 de luptători și pe comandantul artileriei, au trimis plăieșilor o epistolă falsă, care ar fi venit din partea domnitorului Constantin-Voda Cantemir si care le cerea să se predea.

Scrisoarea era sigilată cu pecetea domnească, vucleșug pus la cale cu ajutorul unui grămătic moldovean, care trecuse de partea invadatorilor.

Astfel, plăieșii au predat cetatea, crezînd că aceasta este dorința domnitorului lor și nu din cauza că rămăseseră fără hrană și muniție, cum spune legenda.

Finalul ar fi însă unul real, după cum scriu istoricii Ion Neculce și Dimitrie Cantemir: regele, furios că numai 19 oameni au avut curajul să se împotrivească armatei sale, a vrut să-i omoare, dar, la intervenția hatmanului Iablonowski, le-a cruțat viața și i-a lăsat să plece.

Tot aici a mai avut loc un eveniment mai puțin cunoscut, însă mult mai dramatic.

În 1686, după ce tot Ian Sobieski a atacat și prădat Moldova, un grup de soldați polonezi și cazaci a luat cu asalt cetatea Neamțului.

Ei au răpit-o pe domnița Ruxandra, fiica fostului domnitor Vasile Lupu, și au adus-o în cetate, ca să le arate unde și-a ascuns tatăl ei averea.

După ce au luat de la ea 19.000 de galbeni, i-au tăiat capul cu un topor, chiar la poarta cetății. Un sfîrșit dureros și trist pentru frumoasa domniță, care a avut parte numai de suferințe în timpul vieții.

Obligată de tatăl ei să se mărite cu Timuș Hmelnițchi, fiul conducătorului cazacilor, prințesa s-a resemnat, înțelegînd că numai în acest fel își putea salva familia de năvălitori, devenind practic un tribut.

Nunta a avut loc în 1652, iar 2 ani mai tîrziu Ruxandra a devenit văduvă, după ce soțul ei a fost ucis în luptă. La numai 23 de ani, mama a doi copii, s-a retras pe malul Nistrului, în cetatea Rașcov, de unde a refuzat categoric orice alți pețitori.

După ce Vasile Lupu, care fusese luat prizonier la Istanbul, a reușit să scape și să revină în țară, Ruxandra s-a întors la moșia ei, în satul Preutești, la 15 km de Tîrgu Neamț.

De aici a fost răpită de soldații cazaci și dusă la cetate, unde a fost apoi ținută prizonieră, torturată și ucisă. Totul a fost posibil în urma trădării boierului Crupenschi, care conducea un grup de mercenari moldoveni, în slujba soldaților polonezi și cazaci.

Trista poveste a Ruxandrei este consemnată în documente istorice. Nu același lucru se poate spune și despre legenda mamei lui Ștefan cel Mare, care, din această cetate, a refuzat să deschidă porțile pentru fiul său, care căuta scăpare din luptă și l-a trimis înapoi, îndemnîndu-l să moară eroic.

Deși impresionantă, povestea este o simplă ficțiune, pentru că în anul 1476, cînd a avut loc bătălia de la Războieni, mama lui Ștefan, doamna Oltea-Maria, era deja moartă de 8 ani, după cum arată documentele istorice.