22 august 2018, 15:00 Cultura 8571

Ansamblul „Joc” – viu precum viața

„Renumit", „unic", „remarcabil" – cele mai răsunătoare epitete nu sînt deloc exagerate dacă vorbim despre Ansamblul Naţional Academic de Dansuri Populare „Joc".

Colectivul a fost creat la 23 august 1945, în aceste zile marcîndu-și cea de-a 73-a aniversare. Distins cu numeroase decorații și premii internaționale, avînd în palmares turnee în peste 70 de țări ale lumii, colectivul are un trecut faimos. Dar cum îi este prezentul și, mai ales, viitorul? Despre aceasta, într-un interviu exclusiv pentru portalul Noi.md, a relatat directoarea Ansamblului, Aliona Strîmbeanu.

- Activitatea colectivului este implicit legată de numele maestrului Vladimir Curbet, care l-a condus decenii în șir. Cum este păstrată acum creația lăsată moștenire de el?

- Evident, noțiunile „Joc" și Vladimir Curbet sînt indivizibile. Maestrul Curbet a fost cel care, prin talentul său, a făcut ca „Joc"-ul să nu fie un oarecare colectiv de dansuri din Moldova, el l-a lansat la nivel internațional, l-a făcut "carte de vizită" a republicii. Zeci de dansuri pe care le-a montat în scenă au rămas în fondul de aur al colectivului. După plecarea maestrului, noi toți: și coregraful-șef, Eugen Sandul, maestru emerit în artă, și dirijorul-șef, Vasile Goia, care a condus orchestra „Joc" mulți ani și acum a revenit, lucru ce mă bucură nespus, păstrăm moștenirea pe care ne-a lăsat-o maestrul. Așadar, noi toți - coregrafii, pedagogii, preparatorii și artiștii - conștientizăm ce comoară de creație avem de păstrat și de multiplicat. Toate dansurile principale le repetăm și acum, ca mai înainte, ele formează programul de performanță a spectacolelor Ansamblului „Joc".

Știți că „Joc"-ul este o sinteză a mai multor genuri de artă: plastică, muzică, actorie și, desigur, măiestria interpretativă a dansatorilor – coregrafia. În statele noastre de personal artiștii figurează nu ca simpli dansatori, ci ca artiști de balet. În total avem 50 de artiști de balet și 26 de artiști ai orchestrei. În plus față de componenta artistică, avem și un grup administrativ, puțin numeros.

- Cum ați devenit director la „Joc" și cu ce probleme v-ați confruntat?

- De un an dețin această funcție. Am venit aici în timp ce ansamblul avea foarte multe probleme. Maestrul Curbet era grav bolnav, țintuit la pat și doamna Monica Babuc mi-a propus să ocup această funcție, dat fiind că cca un an fusesem președinta Consiliului de administrație al Ansamblului și cunoșteam nu din auzite toate problemele. Am studii de critic de teatru, am muncit în cadrul Ministerului Culturii timp de 27 de ani, dintre care 10 în fruntea Departamentului muzică, teatru și educație artistică. Am deci experiență și în sfera legislației din domeniu. Pornind de la faptul că operele coregrafice, dansurile montate cu măiestrie, reprezintă o sinteză dintre baletul clasic și dansul popular, veritabile opere de artă și fiind conștientă că avem o comoară pe care trebuie să o promovăm, am acceptat.

Există numeroase probleme, în special materiale. De la cele elementare, din ziua dării în exploatare nu a fost efectuată nicio o reparație capitală, acoperișul era spart, podeaua în sala de balet, uzată și traumatizantă, nemaivorbind de cabinele de machiaj, în care elementar nu funcționau toaletele, iar la apă caldă se putea doar visa. Grație susținerii financiare a Guvernului, am putut repara acoperișul, aduce la o stare bună cabinele de machiaj. Cu regret, atunci nu am avut suficiente resurse pentru a repara sălile de balet, însă, în cel mai apropiat timp, și această problemă va fi soluționată.

Dar grijile gospodărești constituie doar o parte dintre probleme. Principalul e să promovăm colectivul. Iar elaborarea oricăror strategii de marketing, chiar și crearea unui site, costă bani. La site muncim deja, va avea cel mai modern design și conținut, în prezent se află la etapa de testare. Căci noi trebuie să ne facem cunoscuți, iar informația despre noi – să fie accesibilă în internet, pe rețelele de socializare. Din păcate, anterior nu am dispus de aceste oportunități, ca și de alte instrumente de comunicare. Și structura era alta, nu aveam un specialist în marketing, care ar fi putut scrie un articol bun sau propune o strategie de popularizare a unui spectacol. Dar este foarte important să o facem, întrucît generația în creștere practic nu știe nimic despre Ansamblul „Joc".

Continuarea articolului citiți pe noi.md.