02 iulie 2012, 10:18 Caleidoscop 6763

The Financial Times: Colapsul Uniunii Sovietice poate oferi o lecţie pentru moneda euro

Foto: ruvr.ru

Există momente istorice, atunci cînd evenimentele care păreau incredibile, brusc devin inevitabile, scrie editorialistul de la The Financial Times, Philip Stephens. El sfătuiește liderii europeni să se gîndească la un astfel de punct de cotitură.

Recent, Stephens a ascultat discursul unui fost diplomat.  "El a spus că, în 1980, Occidentul era absolut sigur de două lucruri: în primul rînd, sistemul sovietic nu este viabil, şi în al doilea rînd, el va exista veșnic. Auzind aceste cuvinte, toţi cei prezenţi s-au gîndit la euro", - scrie autorul.

În opinia lui Stephens, pe liderii sovietici i-a dezorientat convingerea că statul sovietic şi sistemul socialist nu se vor schimba, indiferent de ce se întîmplă. "Dacă consideri că un eveniment este imposibil, este puţin probabil că vei accepta măsurile de precauţie necesare", - se spune în articol.

"La momentul colapsului în 1992, o tendință irezistibilă de separare a venit de la centru: Rusia s-a rupt şi nu statele periferice" - afirmă autorul.

Astfel, zona euro - este Uniunea Sovietică şi Germania de astăzi - RSFSR, care dorește să se separe? "Și da, şi nu" - răspunde Stephens.

Zona euro nu este un "imperiu, bazat pe un sistem economic condamnat", explică el. Iar problemele sale economice nu sînt cauzate de existența  monedei euro, ci de criza care a fost generată de modelul anglo-saxon al capitalismului financiar. Colapsul zonei euro, în contrast cu prăbuşirea Uniunii Sovietice, nu ar afecta identităţilor naţionale şi frontierele.

Totuşi, Stephens găseşte paralele cu Uniunea Sovietică. Politicienii europeni şi bancherii sînt siguri că moneda euro va rezista, deoarece scenariile alternative sînt pur şi simplu de neconceput. "Dar și liderii sovietici credeau că, dacă nu se face nimic, totul va rămîne aşa cum este", - remarcă autorul.

In contrast cu Uniunea Sovietică, zona euro nu este sortită să se prăbuşească sub greutatea de contradicţii interne, dar conservarea ei nu este inevitabilă, concluzionează Stevens.