Potrivit unor echipe de fizicieni de la universitatea Michigan, din SUA și de la Universitatea Stockholm, din Suedia, cîte o particulă de materie întunecată intră în coliziune cu trupul individului obișnuit o dată pe minut, interacționînd cu nucleele de oxigen și de hidrogen din celulele acestuia, potrivit publicației Focus.

Cu alte cuvinte, în timp ce citești acest material, materia întunecată trece prin tine, în bună măsură neîmpiedicată. Materia întunecată este cel mai mare mister al fizicii moderne. Studii și observări multiple din diferite surse de-a lungul ultimelor decenii au demonstrat că Universul este alcătuit dintr-o materie pe care nu o putem vedea – de aici și numele de „materie întunecată„ – dar a cărei existență propriu-zisă nimeni nu a putut să o demonstreze.

Un candidat serios la poziția de material întunecat este denumit WIMP, de la „particulă masivă cu interacțiune slabă” și există o varietate de observatoare în Europa și în SUA care caută aceste particule. Unele au descoperit deja indicii promițătoare.

Specialiștii știu că materia întunecată nu interacționează normal cu materia obișnuită – altfel am fi capabili să o detectăm – ceea ce înseamnă că majoritatea particulelor de materie întunecată trec prin noi. Dar, unele ar putea interacționa cu nucleele de hidrogen și de oxigen, schimbîndu-le energiile sau influențîndu-le rotația.

Cercetătorii au folosit un individ cu masa de 70 de kilograme ca exemplu și au calculat cîte particule ar putea interacționa cu organismul acestuia pe baza unor semnale speciale. Din miliardele de WIMP-uri de mare energie care traversează un corp în fiecare secundă, mai puțin de 10 se lovesc de nucleele celulare ale acestuia în decurs de un an. Dar WIMP-urile de energie mai mică determină mult mai frecvent impacturi, circa 100.000 de coliziuni de persoană anual. Adică aproximativ una pe minut.

Ce înseamnă asta? Poate nimic, în termeni de impact asupra sănătății umane – radiația cosmică și solară ne ating întruna și cu mult mai multe efecte nocive. Dar este interesant să ne dăm seama că noi înșine am putea funcționa ca detectoare de materie întunecată.