[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1306 oameni, dintre care 47.24% - bărbaţi și 52.76% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 98.70% - moldoveni, 0.38% - ucraineni, 0.61% - ruşi, 0.15% - polonezi, 0.08% - alte etnii.

În satul Bursuc au fost înregistrate 327 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.8 persoane.

[în sus]Istoria localitaţii

Satul Bursuc a fost menționat documentar în anul 1790. Către 1909 satul număra 136 de case și 773 de locuitori. Locuitorii satului nu aveau biserică, căci în imediata apropiere se aflamănăstirea Hîncu. 

[în sus]Monumente istorice

În anul 1678 și-a început activitatea un nou locaș sfînt, purtînd numele ocrotitoarei Moldovei – Sfînta Cuvioasa Parascheva. Fondatorul mănăstirii este considerat a fi boierul moldovean, serdarul Mihalcea Hîncu, care a inființat, la rugămintea fiicei sale, o mănăstire de maici. Bisericile din lemn și chiliile monahale în secolul al XVII-lea sînt deseori devastate de năvălirea tătarilor. Din această cauză mănăstirea "Sf. Cuv. Parascheva" periodic rămîne pustie. În urma acestor groaznice evenimente maicile au fost nevoite să părăsească schitul. În anul 1784 starețul mănăstirii Egumenul Varlaam construiește cîteva chilii pentru călugări și o biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnul”. În 1808 mănăstirea era deja  stăpînitoare deplină a întregii moşteniri primite de la familia Hîncu. În 1836, în timpul egumenului Dosoftei, sschitul se transformă în mănăstire. În locul bisericii de lemn, construite în 1678, el zideşte în 1835 una din piatră – cu hramul “Sf. Cuvioasa Parascheva”, ridicînd corpuri de chilii pentru călugări, aducînd apă în mănăstire şi făcînd o serie de ameliorări. Mănăstirea are două biserici de piatră:  biserica de vară, ridicată de egumenul Dosoftei în 1835, cu clopotniţă şi cu hramul “Sf. Cuvioasa Parascheva” și biserica de iarnă, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, zidită în 1841, lîngă ea aflîndu-se trapeza, hotelul, apartamentul egumenului şi 9 chilii. Pe faţada ei se observă 28 coloane din piatră. În incinta mănăstirii mai sînt construite încăperi-chilii cu 12 secţii, ocupate de călugări. Mai există 6 case separate - chilii pentru călugări. Mănăstirea avea o bibleotecă bogată, un hambar, o cramă, un atelier de tîmplărie, o fierărie, alte anexe gospodăreşti. În 1884 pe lîngă mănăstire a fost creată o şcoală cu orfelinat pentru 10 copii, ateliere pentru ţesutul covoarelor şi broderie artistică.

După aproape 200 de ani de existență pașnică a început prigoana asupra obștii monahale. În luna septembrie a anului 1949 Mănăstirea Hâncu a fost închisă.

În perioada anilor ’60 – ’80 ai sec. XX pe teritoriul complexului monastic Hîncu s-a construit Sanatoriul de boli pulmonare “Codrii”. În acest timp, biserica de vară a fost transformată în club de distracții pentru studenți, iar biserica de iarnă – în depozit, au fost dezgropate mormintele călugărilor înmormîntați pe teritoriul mănăstirii, au fost furate lucruri de preț - în deosebi toate crucile preoților.

În anul 1992, după o perioadă de 43 de ani în care a fost închisă, Mănăstirea Hîncu își reîncepe activitatea. La 10 septembrie 1992 s-a reînființat obștea monahală a Mănăstirii Hîncu.

În preajma mănăstirii se găsesc mai multe izvoare bogate în apă, unul dintre ele are o mineralizare sporită.