Un moldovean a deschis un restaurant în apropiere de Paris (Foto)

Deja de un an, moldovenii stabiliți în preajma Parisului (comuna Valenton) își petrec sărbătorile într-un loc special, denumit „Restaurant chez Omenashu". Afacerea aparține unui tînăr moldovan din Hîncești, pe nume Sergiu Boieșu, care a reușit să-și vadă visul realizat pe tărîmuri franceze. Sergiu a reușit nu doar să facă rost de bucătari autohtoni, care să pregătească cele mai bune bucate moldovenești din Franța. Invită regulat artiști din RM și România în cadrul petrecerilor pe care le organizează. I-am răpit puțin din timpul său prețios pentru un interviu, iar ce ne-a mărturisit, aflați mai jos.

Sergiu, te rugăm să ne mărturisești întîi de toate povestea plecării tale în Franța. Cum te-a primit și ce vis aveai atunci cînd ai pășit în această țară pentru prima dată?

Ideea și dorința de a deschide un restaurant o am de mulți ani, a fost un vis, un vis al meu. Am încercat în Moldova, adică am început, dar s-a dovedit a fi foarte complicat din toate punctele, cel mai greu a fost financiar desigur. Am venit în Franța, ca și multi alți moldoveni, să adun bani și să mă întorc acasă, să-mi continui afacerea începută. De ce în Franța? Banal, aici îmi aveam deja fratele, care cît de cît mă putea ajuta pentru început.

Cu siguranță că din start ideea restaurantului a fost doar un proiect. Cum a decurs transformarea lui în realitate?

Din start, am lucrat, ca și majoritatea, la construcții. Locuiam într-o casă închiriată, cu ogradă mare, în care la sfîrșit de săptămînă îmi adunam prietenii și, treptat, au început să vină și vecini francezi. De aici a venit și ideea: de ce nu aș încerca aici să deschid un local, unde am putea să ne întîlnim și să petrecem frumos serile sau sărbătorile? La început închiriam localuri numai de sărbătoari și invitam înterpreți care îmi erau prieteni sau cunoscuți de acasă. Riscul oricum era mare. Doar că „ai tai" pot înțelege.

Ai ales o denumire mai mult decît sugestivă pentru restaurantul tău. Este acesta un indicator clar că doar românii și moldovenii pășesc pragul acestui local?

Ideea n-a fost să fac o afacere de mare profit, adică scopul meu nu au fost banii, mi-a plăcut întodeauna să-mi adun prietenii, să le organizez sărbătorile, să le fac surprize. E o afacere care îmi aduce plăcere. De aici a venit și denumirea restaurantului. Prietenii îmi ziceau „Omenașu'". N-am vrut să schimb nimic, pentru ca ei și în continuare să-și poată da întîlnire la „Restaurant chez Omenashu".

Povestește-ne despre bucătăria restaurantului tău. Ai reușit să găsești bucătari care să păstreze gustul atentic al bucatelor chiar și departe de casă?

Am ales specificul moldovenesc, n-a fost o alegere, era clar pentru mine, că oriunde am fi, nu uităm de unde am venit, și tot moldoveni rămînem; orice întîlnire de prieteni tot e mai frumoasă la o masă cu bucatele noatre tradiționale și cu vinul nostru cel mai bun. De asta am căutat și am ales bucătari cu experiență și cu mîini de aur din Moldova, care să nu ne lase să uităm gustul sarmalelor, plăcintelor și altor bucate gustoase de acasă.

Cît de greu sau ușor ți-a venit să inviți artiști din Moldova și România la petrecerile organizate?

Avem interpreți minunați, cu voci superbe, avem cu cine ne mîndri. Mă refer și la artiștii moldoveni, și la artiștii români. Mă bucură faptul că sînt sociabili, e o mare plăcere colaborarea cu ei. Le mulțumesc tuturor interpreților care au fost și sînt alături de mine. O muzică bună este cheia succesului unei seri perfecte ca și bucatele de pe masă.

Cine sînt mentorii de la care ai învățat ce înseamnă succesul indiferent de greutăți?

Nu mă simt francez, dar la sigur că nu mă simt străin aici. Am mulți prieteni, de diferite naționalități, care îmi sînt alături, la care din inima le spun „mulțumesc". Succesul vine din greutăți, din susținere, din încredere, de la oamenii care ne încojoară.

Admiți că, odată întors acasă peste ani, îți vei lansa o afacere similară în Republica Moldova?

Nu e ușor, nu a fost și nu este nici acum, la un an, dar e posibil, și sincer mai posibil decît în Moldova. Și obstacole sînt destule, dar poate că dorința este mare, sau poate că și tinerețea își joacă rolul ei (altfel interpretăm riscul), avem mai multă încredere în forțele proprii și numai încercînd poți înțelege dacă vei reuși sau nu. În plus, se simte și susținerea din partea statului. Văzînd situația din țara noastră, nu sînt sigur că aș vrea să mă întorc.

Îți urăm succese mari și îți mulțumim pentru acest interviu, Sergiu!