string(7) "library" string(8) "document"
5500
1822
1504
87
1200
940
1410
1310
1466
1476
1307
1457
1467

Gîndăcelul

- De ce m-ai prins în pumnul tău,
Copil frumos, tu nu știi oare
Că-s mic și eu și că mă doare
De ce mă strîngi așa de rău?
 
Copil ca tine sunt și eu,
Și-mi place să mă Joc și mie,
Și milă trebuie să-ți fie
De spaima și de plînsul meu!
 
De ce să vrei să mă omori?
Că am și eu părinți ca tine,
Și-ar plînge mama după mine,
Și-ar plînge bietele surori,
 
Și-ar plînge tata mult de tot
Căci am trăit abia trei zile,
Îndură-te de ei, copile,
Și lasă-mă, că nu mai pot!
 
Așa plîngea un gîndăcel
În pumnul ce-l strîngea să-l rupă
Și l-a deschis copilul după
Ce n-a mai fost nimic din el!
 
A încercat să-l mai învie
Suflîndu-i aripile-n vînt,
Dar a căzut în țărnă frînt
Și-nțepenit pentru vecie!
 
Scîrbit de fapta ta cea rea,
Degeaba plîngi acum, copile,
Ci du-te-n casă-acum și zi-le
Părinților isprava ta.
 
Și zi-le că de-acum ai vrea
Să ocrotești cu bunătate,
În cale-ți, orice vietate,
Oricît de făr-de-nsemnatate
Și-oricît de mică ar fi ea!