19 aprilie 2016, 11:15 Muzica 10160

Vladimir Presniakov și Mihai Dolgan. Legendara trupă "NOROC" din Moldova (Video)

Ce poate fi mai frumos decît "acest cîntec? Timpul nu are nici o putere asupra lui în toate aranjamentele. Ea este la fel de minunată atît în limba moldovenească, cît și în rusă, fiindu-le aproape mai multor generații.

 Pe 14 martie celebrul fondator al formației "Noroc", Mihai Dolgan, care a murit în anul 2008, ar fi putut împlini 74 de ani. Și, din întîmplare, într-una din zilele trecute la Cimitirul Armenesc, am întîlnit-o pe Lidia Botezatu (pe care, spre rușinea noastră, nu am recunoscut-o imediat) ea ne-a spus despre .... uitate ... Dacă setați căutarea pe Internet, pe site-urile de muzică din cînd în cînd apar informații în memoria marelui Mihai Dolgan. Spre exemplu, Vladimir Presniakov, care a scris piesa "Aurica" ​​(!) în stil moldovenesc în interviurile sale, de multe ori își amintește cum după ce și-a satisfăcut serviciul militar s-a pomenit în formația moldovenească "Noroc".

"- Dar în ce calitate de cine?

- În calitate de saxofonist și aranjor. În "Noroc" am găsit sfîrșitul, deoarece trupa a fost desființată la ordinul ministrului Culturii, Ecaterinei Furțev, din cauza "neroziilor", care se petreceau la concerte. Ei bine, neroziile eu le pot pune și acum în ghilimele.

Ce fel de nerozii? Părul lung al muzicanților, îmbrăcămintea, comportamentul pe scenă prea liber, dar mai ales un comportament fără precedent pentru acele vremuri a publicului la concerte. Publicul fluiera și bătea din palme, striga sau cînta, totul ca în Occident. Iar în țara noastră nu era primit astfel. Publicul trebuia să stea politicos la concerte. Mai ales că majoritatea cîntecelor "Norocului", cele mai multe dintre piese erau arhicunoscute și mai trăiesc încă. Unde mai pui, că viața cîntecelor diferă.

– Dar aceasta este o încălcare gravă a drepturilor de autor! Iată acum trei ani, am auzit că a apărut o formație la modă cu denumirea "Ozone", care au luat pur și simplu și au cîntat aceste cîntece. Nu doar au cîntat, au schimbat autorii piesei. Astfel autorul acestora nu a fost Mihai Dolgan, ci cineva din acest "Ozone". Acest lucru m-a impresionat teribil.

- Dar aceasta este o încălcare gravă a drepturilor de autor!

Ei bine, desigur. Mihai Dolgan, din păcate, în urmă cu cîțiva ani a murit, iar înainte de asta am vorbit cu el la telefon. Eu i-am spus: "Mihai, ei bine, cum așa? Oamenii acolo îți iau cîntecele". El a răspuns: "Da, bine. Nu-i nimic, lasă".

- Da, bine, atunci cînd le preiau este un lucru, dar atunci cînd le semnează cu numele lor este cu totul altceva.

Da, am văzut eu însumi că autorul piesei "De ce plîng chitarele" a fost cineva cu un nume diferit, cineva din acei de la "Ozone". La ei ce-i drept, era în ritm disco. Dar poate, Mihai nu a vrut să spună că ei au căzut de acord în vreun fel, poate contra bani. Nu știu cum s-a întîmplat, de aceea nu pot spune nimic.

- Dar este un cîntec prea vechi și binecunoscut, acum nu mai este posibil să rescrii muzica, doar o cunosc toți.

- Dar există renunțarea de la drepturile exclusive, se mai întîmplă. Dar pe mine tot mă surprinde faptul că piesa este foarte cunoscută, la fel ca și "Artistul cîntă". Mihai a avut cîteva melodii bine cunoscute. Nu, nu mai multe! De fapt, în Moldova, ei erau foarte bine cunoscuți.

Apropo, contactul meu cu acești muzicieni a jucat un rol anume și pentru mine, eu am început să compun cîntece în stil moldovenesc. Iar unul dintre ele mi-a ieșit am putea spune, popular.

-Cîntec popular moldovenesc?

- Da, la toate nunțile răsuna. Și apoi eu am scris piesa "Aurica", primul interpret - Alexei Glîzin. Piesa era în limba rusă, dar compusă în stil moldovenesc, ei bine și numele, bineînțeles. De cea mai mare popularitate acest cîntec se bucura în rîndul romilor din Moldova.

- Iar cei de la "Noroc", locuiau și lucrau în Moldova?

- Bineînțeles.

- Și dvs. împreună cu ei?

- Da desigur. Locuiam - da, dar lucram prin întreaga Uniune Sovietică. Asta atunci, de altfel, era un lucru foarte normal, atunci cînd o persoană care locuiește într-un anume oraș, lucra în altul sau în altele. Eu, spre exemplu, am lucrat și din partea Filarmonicii din Georgia și nu doar de la ea.

- "Noroc" nu a înregistrat nici o placă?

- Apropo, din nou, trebuie să spun că dintr-un motiv anume cronologic primul Ansamblu vocal Instrumental este considerat grupul "Chitarele cîntînde", dar nu este așa. Anume acel "Noroc" a fost primul, fiind lansat de Melody mignon, tocmai cu celebrul "Cîntă un artist" și "De ce se plînge chitara". Tirajul a fost de multe milioane. Dar, în general, de fapt, era un ansamblu occidental pentru întreg poporul nostru. Furțeva a spus literalmente următoarele: "Nu vreau să aud din nou acel cuvînt".

- Este ciudat, căci aveau obiecții față de ansamblul, care era recunoscut de toți, a fost lansată chiar și o placă.

- Atunci nimeni nu era asigurat, absolut nimeni. Magomaev chiar avea probleme mari pentru acele concerte. Eu nu spun că pe cîntărețul Zaharov l-au închis din motive mai puțin serioase. Nu, omul atunci trebuie să se comporte într-un anume fel și actorul trebuie să fie în același cadru. I-am numit întotdeauna pe acești cîntăreți de grad inferior ca în ansamblurile militare. Repertoriul trebuie să fie astfel, încît să cheme spre realizări în muncă și patriotism etc. Rar cine a reușit să treacă peste toate acestea. Și doar dacă cîntai numai despre dragoste, spre exemplu. Sau cîntece de dans frivole. Iar formația noastră s-a pomenit fără loc de muncă. Aici și geniul și administrator ul legendarul Vasili Condacov a inventat o cale ca să evite acest lucru. Din Moldova nu se mai putea face nimic din toate astea, am trecut la Filarmonica de la Cercask, Ucraina și am redenumit grupul în "De ce plîng chitarele". "Plîng" era imposibil, că să nu existe coincidență completă cu cîntecul "Noroc", altfel însă cum poporul știa cine sînt aceștia, oficial însă era un alt ansamblu. Unicul lucru, ceea ce e natural, din nou exista un cadru ideologic serios, multe dintre piese am fost nevoiți să le traducem din moldovenește. Au apărut poeți ucraineni, care au tradus în limba ucraineană. Multe cîntece sunau destul de amuzant. Spre exemplu "Cîntă un artist" suna astfel: «Знову я один над Днепром стою, и спеваю я знов про любовь свою». De asemenea, acolo au apărut o mulțime de texte de tipul: «В платье белом с пояском». ("În rochia albă cu centură"). Dar iată la concerte, cînd simțeau că nu sînt prezente organele de supraveghere cîntau aceste cîntece ca și în trecut. Și erau, desigur, arhipline sălile și avem din nou succes peste tot. Cînd dintr-o dată de la Chișinău a venit un semnal pentru Mihai Dolgan, căruia îi era dor de meleagurile natale, însă să creeze din nou ansamblul "Noroc ", îi era desigur interzis.

El nu a putut rezista tentației și a părăsit trupa. Soția lui însă, cîntăreața și toți ceilalți au rămas. Doar conducătorul însuși a plecat ...."

Soliști: Lidia Botezatu, Ion Suruceanu, Ștefan Petrache. Ansamblul Vocal Instrumental "Noroc" a lăsat în urma sa o fonotecă strălucitoare, dacă ne referim la calitate. Multe dintre piesele acestei benzi au fost cîntate și de interpreți cunoscuți și în zilele noastre cum ar fi Sofia Rotaru - piesa "Ioane", "De ce plîng chitarele".

În anul 2004, în seria "Nume de staruri", participanții trupei "Noroc" au lansat albumul "De ce plîng chitarele", în care au fost incluse și melodiile legendare: șlagărele colectivului într-un aranjament modern. De asemenea, în cadrul seriei "Libovnoie nastroienie" a fost lansat următorul album al colectivului cu cele mai bune melodii din întreaga perioadă a creației muzicienilor.

Prima componență a ansamblului cu cele mai multe staruri:

Soliști-vocaliști: Ștefan Petrache, Olga Sorokina, Lidia Botezatu, Victor Legasi, Elena Presniakov, Ion Suruceanu.

Instrumentiști: Mihai Dolgan, Vladimir Presniakov Senior, Alexandr Kazakov, Valentin Doga.

Mini discul trupei, înregistrat la firmă "Melodia" ( "De ce se plîng chitarele", "Artistul cîntă", "Dor-dorule" și altele) au avut un mare succes în rîndul publicului din fosta URSS și peste hotare. După acest mare succes al formației, conducerea republicii (1 secretar al Comitetului Central al CPM: I. Bodiul) a decis să desființeze ansamblul. Timp de mai mulți ani, artiștii evoluează în componența diferitor ansambluri ale RSFSR: Moscova, Tambov, Cerkasî. După 3 ani, artiștii revin în republică, dar lor nu le este permis să se reunească. Abia în anul 1974 lui Mihai Dolgan i s-a permis să creeze o nouă formație (AVI) − "Contemporanul".