28 iunie 2016, 14:30 Caleidoscop 7162

O zi la stînă (Foto)

„Rezistăm pe ploaie, vînt, lapoviţă şi arşiţă, mergem la păşune căci oile vor hrănite"

În timp ce satul încă doarme şi doar cocoşii anunţă un nou început de zi, cînd încă nici soarele nu a răsărit, undeva în valea satului se aud clinchete de clopoţei ce atîrnă la gîtul oilor. Auzind glasul ciobanului, şi cîinii încep a lătra căutînd de mîncare, deoarece peste ceva timp vor alerga din nou în Lunca Prutului avînd grijă de turmă. Vasele de lemn în care se mulge laptele atîrnă cuminţi în parii din gardul de nuiele, aşteptîndu-şi menirea, oile şi caprele se înghesuie în trecătorile înguste la intrarea în ţarc, ciobanii îşi spală faţa cu apă rece la un lavoar improvizat. Aşa începe orice zi la stînă, iar seara se sfîrşeşte în hămăit de cîini, miros de zer, bîzîit de ţînţari şi orăcăit de broaşte.

În fiecare zi, la ora 4:00 dimineaţă, din aprilie şi pînă la sfîrşitul lunii octombrie, ciobanii se trezesc fără deşteptător, mergînd în ocol şi dînd bineţe oilor şi caprelor, ca să dea lapte mult şi dulce, spun ei. La 4:30 dimineaţa, se începe mulsul oilor şi întotdeauna cu muzică. „Ei, fără muzică, nici vor să dea lapte, le place orice, dar mai bine dau lapte cînd aud muzică de-a noastră, populară", ne spune zîmbind Igor, ciobanul care munceşte deja de un deceniu la stînă. Stăpînul stînii, Ion Boris, din comuna Balatina, raionul Glodeni, are 500 de oi, o bună parte sînt ale lui, restul – ale sătenilor.

Cele 500 de capete dau la o mulsoare circa 150 de litri de lapte, din care ciobanii fac caş dulce, brînză şi zer. „Nu toate oile dau lapte, unele sînt sterpe", zice ciobanul. După fiecare mulsoare, aceştia încheagă laptele într-o cameră special amenajată, curată, unde caşurile stau atîrnate de o bară, iar din ele se scurge zerul în ligheane. Oamenii din sat care îşi ţin oile la această stînă iau partea lor de caş, restul este vîndut la piaţa din sat sau în pieţele din raion cu circa 40-45 de lei per kg. Ciobanii fac şi brînză pe care o vînd doar iarna, cu 80 lei kg. „Cea mai bună brînză este cea de toamnă, este mai grasă", ne spune unul din ciobani în timp ce mulge o capră curnută.

„Trebuie să-ţi fie drag să mulgi, să paşti, să faci brînză"

La ora 6:00, doi ciobani şi cei mai buni prieteni, trei cîini ciobăneşti şi cele 500 de oi şi capre merg la păşune. Pe o rază de zeci de km, zilnic, pe ploaie, vînt, lapoviţă şi arşiţă, ascultînd trilurile păsărilor din Lunca Prutului, pasc cele 500 de oi şi capre. Alegînd un loc bun de păscut, ciobanii se întind pe iarbă, uneori mai trag şi cîte un pui de somn, liniştiţi, spun ei, deoarece au cei mai buni paznici, cîinii, care înconjoară în cîteva secunde turma, iar oile mai neascultătoare sînt aduse de către aceştia în dinţi.

Viaţa de cioban nu este uşoară, dimineţile sînt foarte devremi, iar serile tîrzii, fiind dator să lupte şi să reziste la orice intemperii. „Rezistăm pe ploaie, vînt şi arşiţă, mergem la păşune, oile vor hrănite. Nu este uşor, dar ca să rezişti, trebuie să-ţi fie drag să mulgi, să paşti, să faci brînză", ne spune Igor, cu un chip ars de soare, apucînd cu mîinile muncite ţîţa unei capre din care ţîşneşte lapte cald. Lîngă stînă stau aranjaţi într-o formă geometrică aproape perfectă baloţi de paie, hrană pregătită din timp pentru iernatul oilor.

„Lîna o aruncăm, nu avem unde o vinde"

La cîţiva km, în satul Clococenii Noi, acelaşi raion, la poalele unui deal, familia Sandu are, de aproape 20 de ani, o stînă unde creşte şi îngrijeşte 280 de oi. La fel ca şi la ceilalţi proprietari de stîne din zonă, o parte din oi sînt ale familiei, restul – ale consătenilor. Şi aici patru ciobani mulg oile, însă fără muzică, ascultînd doar behăitul acestora şi lătratul cîinilor. La o mulsoare, cele 280 de oi dau 120 de litri de lapte, din care stăpînul împreună cu fiul său, Vadim, 27 de ani, prepară caş şi brînză. Cu toate că fiul stăpînului nu se arată atît de satisfăcut de munca sa, munceşte cot la cot cu ceilalţi ciobani. „Îţi place, nu-ţi place, trebuie să muncim undeva. Paştem oile pe o rază de 9-12 km, de la stînă pînă pe malul Prutului. Nu toate oile sînt ascultătoare, dar avem nişte cîini care le cuminţesc repede", ne spune zîmbind Vadim.

Caşul şi brînza de oi le vînd la pieţe, însă lîna nu se mai întreabă nicăieri. În fiecare an, după Duminica Mare, ciobanii tund oile, iar lîna o aruncă de cele mai multe ori . „Nu avem ce face cu ea şi o aruncăm, nu se mai întreabă. Uneori vin oamenii care sapă iazuri şi o iau pentru a o pune în diguri că să nu se scurgă apa", ne explică Vadim în timp ce mulge o oaie a cărei lînă atîrnă pînă la pămînt.

La poalele unei lutării de lîngă satul Tomeştii Noi, raionul Glodeni, lîngă o altă stînă, pe un deluşor cu faţa spre răsărit, stă o cruce de culoare verde, iar la poalele sale două capre pasc liniştite. În fiecare dimineaţă, cînd se trezeşte, stăpînul stînei îşi face semnul crucii şi se roagă de sănătate pentru toată familia şi pentru oile sale. Ciobănitul la ei în familie se transmite din tată în fiu ca şi credinţa, iar cea mai bună brînză iese doar atunci cînd îţi iubeşti meseria.