
Pripiceni-Curchi, raionul Rezina
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1810
- Populația:
- 333 locuitori
Pripiceni-Curchi este un sat din cadrul comunei Pripiceni-Răzeşi, raionul Rezina. Satul are o suprafaţă de circa 0.59 kilometri pătraţi și un perimetru de 3.29 km. Pripiceni-Curchi este situat la o distanță de 23 km de orașul Rezina și la 100 km de Chișinău.
[în sus]Populația
Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 333 de oameni, dintre care 49.55% -bărbaţi și50.45% - femei. Structura etnică a populaţiei este următoarea: 98.50% - moldoveni, 0.30% - ucraineni, 0.90% - ruşi, 0.30% - alte etnii.
[în sus]Monumente istorice
Pe moșia satului Pripiceni-Curchi se află astăzi o mănăstire de maici a cărei începuturi le regăsim în secolul al XIX-lea. În anul 1808 căpitanul de grăniceri în ținutul Sorocii, Teodor Sabău, cumpără o parte din pămîntul boierului Dumitrache Clemente și o face danie mănăstirii Curchi din ținutul Orhei, una din cele mai bogate mănăstiri la acea dată în teritoriul dintre Nistru și Prut. Donatorii, Teodor Sabău și soția sa, se călugăresc sub numele de Filaret și Magnisia. Filaret se stabilește la mănăstirea Curchi, iar Magnisia – la mănăstirea Tabăra. Ei cumpără și dăruiesc mănăstirii Curchi circa 800 desetine de pămînt în hotarele satului Pripiceni. O parte din pămînt a fost sădit pădure, care și pînă astăzi poartă numele de Pădurea Călugărilor, restul terenurilor era folosit în scopuri agricole, lucrat de călugării și frații veniți de la Curchi.
În anul 1817, în partea de sud a moșiei se construiesc cîteva chilii și un schit de lemn în care călugării rămîn a locui permanent. În 1903, în vecinătatea Schitului este pusă temelia Bisericii de piatră cu hramul „Sf. Mare Mucenic Dimitrie”, ctitorită de mănăstirea Curchi. Din 1920 Schitul devine oficial independent. În 1959 lăcașul a fost închis, călugării transferați la mănăstirea Căpriana, iar averea mănăstirii confiscată: 80 ha pămînt arabil, 25 ha pădure, o moară și o oloiniță. Pînă în anul 1961 edificiile mănăstirii au fost gestionate de gospodăria colectivă din localitate, pentru ca mai tîrziu aici să fie deschis un spital care a funcționat pînă în 1993. În anul 1994 edificiile mănăstirești au fost retrocedate credincioșilor. În 1997 se transformă în Schit de Maici. În anul 2000, a fost sfințită Biserica de vară cu hramul „Sfintei Treimi”, iar în anul 2001 Schitul de la Pripceni-Curchi a căpătat statutul de Mănăstire.
[în sus]Istoria localitații
Satul Pripiceni-Curchi a fost înființat în anul 1810.
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitalei exită în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1770
- Populația:
- 4996 locuitori
Coşniţa este un sat şi comună din raionul Dubăsari. Din componenţa comunei fac parte localităţile Pohrebea și Coşniţa. Localitatea se află la distanța de 18 km de orașul Dubăsari și la 32 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 4996 de oameni. Satul Coşniţa a fost menționat documentar în anul 1770.
Comentarii
(0)Atenţie! Doar utilizatorii înregistraţi pot comenta, autentificaţi-vă, vă rugăm.