Mergi spre compartimentul: Natura şi turismul
21 martie 2024, 17:00 Turismul în Moldova views 28219
Opt mănăstiri din nordul Moldovei (Slideshow)
21 martie 2024, 17:00 Turismul în Moldova views 28219

Opt mănăstiri din nordul Moldovei (Slideshow)

V-am vorbit deja și o să vă mai povestim încă despre cîteva mănăstiri din zona de nord a Moldovei. Este vorba despre mănăstirile vechi și foarte bine cunoscute: Saharna, Călărășeuca, Rudi, Cosăuți, Japca, Dobrușa.

În acest material video am inclus cîteva mănăstiri din raioanele nordice ale țării, care nu sînt atît cunoscute, în parte, din cauză că au apărut de curînd sau din cauza distanței față de marile orașe și șoselele centrale ale țării.

Am vizitat aceste mănăstiri, începînd cu anul 2007 și încheind cu aprilie 2016.

În această publicație vă vom arăta următoarele lăcașuri și vă vom oferi note informative scurte despre ele:

Mănăstirea Cotiujeni, Briceni

Mănăstirea „Învierii Domnului" de maici este situată în apropierea orașului Briceni, la circa 225 km de Chișinău. A fost înființată în aprilie 2000, în locul sanatoriului din Pădurea Dumbrava, Briceni. La 28 mai 2000 a fost sfințită capela în numele Sfîntului Mare Mucenic Ciprian. Fosta clădire a Casei de Cultură a fost transformată într-o biserică cu altar în cinstea Învierii Domnului.

Mănăstirea Zăbriceni

Pe data de 4 august 1999, în ziua pomenirii Sfîntului Mucenic Foca, în satul Zăbriceni a fost fondată Mănăstirea "Naşterea Domnului". Lăcașul este amplasat pe teritoriul fostului sanatoriu "Albinuţa". Aici locuiesc 8 călugări, în frunte cu egumenul Damian, stareţul schitului "Sf. Mc. Vichentie şi Dorimedont", subordonat Mănăstirii Noul Neamţ, Chiţcani.

Pe lîngă Mănăstire, cu binecuvîntarea Prea Sfinţitului Episcop Dorimedont a fost înfiinţat Liceul Teologic (băieţi) "Sfîntul Sfinţit Mucenic Foca". Seminarul la fost absolvit de circa 200 de studenți.

În anul 2004 pe teritoriul Mănăstirii a fost înfiinţată Facultatea de Teologie Pastorală din Edineţ - o instituţie superioară de învăţămînt. Biblioteca Teologică a Facultății este cea mai mare din Moldova, cu peste 12.000 de cărţi şi peste 60.000 de volume în format electronic. Şcolile teologice au şi un site pe internet, unde este şi pagina Mănăstirii Zăbriceni.

În anul 2005 a fost adusă de la un atelier de pictură din România o icoană deosebit de frumoasă, numită Icoana "Maicii Domnului de la Zăbriceni".

În anul 2007 a fost definitivat proiectul pentru construirea unui complex bisericesc, format dintr-o catedrală şi două paraclise alăturate. În comuna monahală erau la acel moment 11 persoane.

În anul 2007, Seminarul Teologic Liceal Ortodox, cu binecuvîntarea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova a fost reorganizat și numit "Episcopul Dorimedont", în cinstea fondatorului acestuia.

Mănăstirea Sf. Gheorghe din Stîrceni, Florești

Am descoperit această Mănăstire în timpul uneia dintre călătoriile noastre de-a lungul rîului Răut, în anul 2010. Este situată pe malul abrupt al Răutului. Dintr-o conversație cu unicul său locuitor și preot, am reușit să aflăm doar că construcția acesteia nu este încă încheiată și că a început în anul 2009. Alte informații despre această mănăstire, cu excepția fotografiilor pe care le-am făcut, nu am reușit să găsim.

Mănăstirea Cușelăuca, Șoldănești

În preajma satului Cușelăuca (raionul Șoldănești) se află Mănăstirea de maici „Adormirea Maicii Domnului", fondată în anul 1786, pe o pantă, în apropiere de rîulețul Ciorna. Mănăstirea a fost întemeiată de Maria Tocanos din satul Cotiujeni, călugărită cu numele Mitrodora. Din partea de est, mănăstirea este deschisă, iar din celelalte părţi este înconjurată cu păduri. Mănăstirea are două biserici: cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" şi „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena".

Biserica „Adormirea Maicii Domnului" a fost ridicată pe teritoriul Mănăstirii Cuşelăuca în anul 1841. Ctitori ai lăcașului au fost arhimandritul Nicandru, confesor la Casa Arhierească din Chișinău şi pe sora acestuia, schimonahia Irina, care, în anul 1841 fusese egumenă a mănăstirii. În arhitectura bisericii se simte influenţa neoclasicismului rus.

În perioada interbelică biserica a cunoscut o perioadă de înflorire. În anul 1960, locașul a fost închis. Multe călugărițe au rămas aici ca angajate ale colhozului, înființat pe teritoriul mănăstirii. În stăreţie şi adăpostul mănăstirii a fost deschis Spitalul de Pneumologie. Biserica de vară a fost transformată în Casă de Cultură, ca apoi să fie transformată în depozit pentru cărbuni, iar în cea de iarnă "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena", din 1968 pînă în 1970, gospodăria agricolă din localitate a deschis o crescătorie de păsări. Ruinată, mănăstirea a fost reînființată în anul 1988, iar în 1989 este sfințită din nou biserica „Adormirii Maicii Domnului". În anul 1992 a fost din nou sfințită și biserica de iarnă, cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena".

În mănăstire sînt păstrate sfintele moaște făcătoare de minuni ale călugăriței Agafia Maranciuc, trecută la cele veșnice în anul 1873. Deși era paralizată, ea a vindecat încă în timpul vieții sale foarte mulți oameni. Creştinii vin la mormîntul maicii Agafia pentru a se ruga de sănătate şi pentru a lua apă vindecătoare de la fîntîna maicii mucenițe. Tot aici se află o minunată icoană, numită "Maica Domnului a Moldovei", pictată în anul 1895, la Mănăstirea „Sfîntul Pantelimon" de la Muntele Athos.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului" a Mănăstirii Cuşelăuca este monument de importanţă naţională.

Pentru prima dată am vizitat această mănăstire în anul 2009, iar ultima dată am fost aici în luna aprilie 2016. În acest răstimp, aceasta a fost actualizată în mod semnificativ, au apărut clădiri noi, crucifixe, foișoare, a fost schimbată complet înfățișarea bisericii vechi din lemn.

Mănăstirea Sf. Ilie de lîngă satul Nicoreni, Drochia

Mănăstirea Sf. Ilie de călugări este situată la distanţa de 180 km de Chișinău, în satul Nicoreni, raionul Drochia. Mănăstirea a fost înfiinţată în vara anului 1992, de către arhimandritul Rafail (actualul stareț), în locul fostei Tabere de Copii, construită în anul 1975 și închisă în anul 1991. În cantina fostei Tabere, în anul 1994, este sfințită biserica cu hramul în cinstea icoanei Maicii Domnului "Portărița". În cele două complexe de case se află în prezent chiliile călugărilor și cîteva chilii pentru pelerini.

Construcţia bisericii de vară, cu hramul „Sfîntul Proroc Ilie" a fost începută în anul 1993. Această biserică îmbină stilul rusesc cu elemente ale arhitecturii moldovenești tradiționale. Locașul are două nivele, la fiecare nivel sînt cîte trei altare. Catedrala cu şase altare este o raritate, numai la Mănăstirea Hîncu mai există o biserică cu şapte altare.

Mănăstirea dispune de o bibliotecă impunătoare cu literatură bisericească, în special, acatiste, canoane şi cărţi de slujbă.

Am vizitat mănăstirea de multe ori, începînd cu anul 2010 și încheind cu anul 2013. La momentul ultimei vizite construcția mănăstirii continua.

Mănăstirea Pripiceni-Curchi, Rezina

Pe teritoriul satului Pripiceni-Curchi se află în prezent mănăstirea de maici a cărei începuturi le regăsim în secolul al XIX-lea. În anul 1808 căpitanul de grăniceri din ținutul Sorocii, Teodor Sabău, cumpără o parte din pămîntul boierului Dumitrache Clemente și o face danie Mănăstirii Curchi din ținutul Orhei, una din cele mai bogate mănăstiri la acea dată de pe teritoriul dintre Nistru și Prut. Donatorii, Teodor Sabău și soția sa, se călugăresc sub numele de Filaret și Magnisia. Filaret se stabilește la mănăstirea Curchi, iar Magnisia – la mănăstirea Tabăra. Ei cumpără și dăruiesc Mănăstirii Curchi circa 800 desetine de pămînt în hotarele satului Pripiceni. Pe o parte din pămînt a fost sădită o pădure, care pînă astăzi se numește Pădurea Călugărilor, restul terenurilor erau folosite în scopuri agricole, fiind lucrate de călugării și poslușnicii, veniți de la Curchi.

În anul 1817, în partea de sud a moșiei Pripiceni au fost construite cîteva chilii și un schit din lemn, în care călugării au început să locuiască permanent. În anul 1903, în vecinătatea schitului a fost pusă temelia bisericii din piatră, cu hramul „Sf. Mare Mucenic Dimitrie". În anul 1920 schitul devine oficial independent. În anul 1959 lăcașul a fost închis, călugării fiind transferați la Mănăstirea Căpriana, iar averea schitului a fost confiscată: 80 ha pămînt arabil, 25 ha pădure, o moară și o oloiniță. Pînă în anul 1961 clădirile mănăstirii au fost gestionate de gospodăria colectivă din localitate, pentru ca mai tîrziu aici să fie deschis un spital care a funcționat pînă în 1993. În anul 1994 clădirile mănăstirești au fost retrocedate credincioșilor. În 1997 aici a fost înființat Schitul de Maici. În anul 2000, a fost sfințită Biserica de vară cu hramul „Sfintei Treimi", iar în anul 2001 Schitul de la Pripceni-Curchi a căpătat statutul de Mănăstire.

Am vizitat această mănăstire pentru prima dată în anul 2009, iar ultima dată am fost acolo în aprilie 2016. Pe parcursul acestor șapte ani, mănăstirea s-a schimbat în mod semnificativ, devenind mai frumoasă. Au fost construite mai multe clădiri noi, inclusiv, chilii, precum și două foișoare, clădiri auxiliare de serviciu, a fost renovată intrarea în mănăstire.

Mănăstirea Bocancea, raionul Sîngerei

Mănăstirea „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel" de la Bocancea este situată la 105 km de Chișinău. A fost întemeiată în anul 1869 ca schit al Mănăstirii Hîrjauca. Pămîntul pe care a fost înființat schitul a fost cumpărat de la Leon Bocancea, pentru ca aici să se mute cu traiul locuitorii satului Hîrjauca, care erau prea aproape de mănăstire. Însă sătenii au refuzat să se mute şi arhiepiscopul Antonie a fost nevoit să întemeieze pe această moşie o gospodărie călugărească. În anul 1872 a fost înălțată biserica din piatră, cu hramul „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel".

În anul 1920 schitul a fost numit Bocancea, în cinstea fostului proprietar al moşiei. În perioada dintre cele două războaie mondiale schitul Bocancea a devenit independent de mănăstirea Hîrjauca. Primul stareț a fost protosinghelul Gurie Tăutu.

În perioada sovietică schitul Bocancea a fost devastat, au fost arse icoanele și odoarele bisericii. Biserica a fost transformată în depozit de grîne, apoi în uscătorie de tutun. Stăreţia a devenit sediul brigăzii de tractoare, iar în chiliile de lîngă biserică a fost organizată Grădiniţa de Copii. Cu timpul, totul se ruinează.

Schitul Bocancea a fost reconstruit în anul 1991 de către ieromonahul Bartolomeu ca mănăstire de maici. Între 1994-1997 au fost executate lucrări de reparaţii sub patronajul mănăstirii Hîncu. În anul 1998 lăcaşul redevine independent, dobîndind statut de mănăstire de călugări.

Mănăstirea Cuizăuca, Rezina

În apropierea satului Cuizăuca (raionul Rezina), la 71 km de Chișinău, în inima masivului de pădure se află Mănăstirea "Sfîntul Vasile cel Mare". Mănăstirea a fost fondată de cîţiva călugări în anul 1999, pe ruinele unei tabere pionereşti. Dar mai tîrziu, călugării s-au risipit prin lume, iar actualmente obştea mănăstirească este formată din patru măicuţe şi un părinte duhovnic, care se află la Cuizăuca din 2002.

Conform datelor de arhivă, circa 300 de ani în urmă în acest loc exista o mică mănăstire. Gramota domnească din 1778 dovedește că voievodul Alexandru Ghica a hotărît neînțelegerea dintre doi moşieri, în privința proprietăților lor care erau la graniță cu pămînturile mănăstirii. Nu se ştie exact cît timp a existat mănăstirea. Există presupunerea că aşezămîntul monahal a fost închis de către arhiepiscopul Dimitrie Sulima, succesorul mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, între anii 1821-1844, care a condus campania de închidere a mănăstirilor mici care nu aveau bază economică proprie.

Am vizitat în mod repetat această mănăstire începînd din anul 2007 și pînă în aprilie 2016.

Cuvinte cheie:

manastire , turism , Nord , Moldova

Comentarii

 (0)
 
*
Cel puţin 3 caractere, doar litere latine

*
Cod Antispam:

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Localitățile Republicii Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1420
Populația:
5934 locuitori

Lozova este un sat şi comună din raionul Străşeni. Din componenţa comunei fac parte localităţile Lozova şi Stejăreni. Localitatea se află la distanța de 25 km de orașul Strășeni și la 48 km de Chișinău. La recensământul din anul 2004, populaţia satului constituia 5934 locuitori. Satul Lozova a fost menționat documentar în anul 1420.

Biblioteca
Biblioteca electronică a site-ului www. moldovenii.md conţine cărţi, documente, materiale audio şi video, privind istoria și cultura.