string(7) "library" string(8) "document"
1812
1504
1475
1457
1307
1310
1359
1391
1466
1467
1465
1775
1385

Dumnezeu

La început, tot cît vedem astăzi pe pămînt, era numai apă.

De lumină nu se pomenea, Doamne-fereşte. Deodată s-a născut Dumnezeu-Sabaot, aşa din senin, pe o frunză de plămînă (buruiana aia cu foaia lată, ce creşte pe fundul apelor stătătoare) şi atunci s-a născut şi soarele deasupra apelor, pe ceri.

Ceriul tot acum s-a văzut. O fi fost înainte, n-o fi fost, nu se ştie că era întunerec.

Prin naşterea soarelui, lumina s-a răspîndit pe faţa pămîntului. Văzînd această lumină, dracul ieşi din fundul unei bălţi, vechea lui moşie şi se duse pe uscat, se duse, pînă dete de un copil pe o frunză de plumună, cu care a început a vorbi:

- Ce eşti tu, măi băiete?

- Eu sunt Dumnezeu-Sabaot.

- Dar acela cine este (arătînd soarele)?

- Acela este ajutorul meu, soarele.