26 noiembrie 2014, 16:37 views 18934
Materiale din compartiment: Galeria foto | Galeria video |

Peșterile paleolitice din nordul Moldovei

Vedere a peşterii dinspre intrarea laterală

Inițial, nu planificasem această publicație, dar pe parcursul nenumăratelor noastre excursii prin Moldova, în scopul de a-i studia monumentele naturale, în primul rînd, a recifelor de toltre, situate de-a lungul albiei rîurilor din nord și a numeroaselor defileuri situate deasupra acestora, am reuşit să adunăm materiale despre numeroasele peșteri sau grote de pe pantele acestor defileuri. Parțial, v-am povestit despre unele dintre ele în crochiurile noastre de călătorie relevante. A venit momentul însă cînd am decis că merită să dezvoltăm subiectul vorbindu-vă, cel puţin, despre unele dintre aceste formațiuni naturale și arătîndu-vi-le în detaliu.

Firește, există peșteri nu doar în recifele de toltre și nu numai în nordul țării noastre. Dar în această publicaţie vom vorbi anume despre peșterile din nordul republicii, din raioanele: Edineț, Rîșcani şi Glodeni. Este posibil ca pe viitor să vă putem povesti şi despre alte peşteri din centrul țării, în primul rînd, despre acelea situate de-a lungul rîului Nistru și Răut.

Vorbind despre peșterile paleolitice presupunem că în ele în epoca Paleoliticului (Epoca de Piatră) au trăit sau ar fi putut trăi strămoșii oamenilor moderni. În plus, în aceste formațiuni naturale îşi găseau adăpost numeroși reprezentanți ai lumii animale, uneori în nemijlocita apropiere de aşezările omeneşti. La sfîrșitul publicaţiei veți găsi note informative scurte despre epocile paleolitică și neolitică, aşa încît nu vom descifra aici aceste concepte.

Trebui să vă spunem că în a doua jumătate a secolului al XX-lea multe dintre aceste peșteri au fost cercetate de către oamenii de știință, unele dintre acestea graţie acestor cercetări au dobîndit statutul de monumente ale naturii și sînt protejate de stat. Din păcate, în ultimele decenii, lucrările de cercetare ale acestor formațiuni geologice au fost întrerupte. De aceea, vă prezentăm informaţiile despre cercetările, care datează din anii '50-'60-'70 ai secolului al XX-lea.

Este posibil ca cea mai faimoasă, dar şi studiată cel mai minuţios rămîne să fie, pînă cînd, peştera sau grota ‒ Duruitoarea. Ea este situată sus de satul Duruitoarea, raionul Rîșcani, pe panta şirului de toltre, de-a lungul cursului inferior al rîului Ciuhur (în prezent, braţul lacului de acumulare Costeşti). În apropiere de aceasta se află un alt monument al naturii ‒ Defileul Duruitoarea.

Vederea frontală a Peşterii Buteşti, plan mediu

În peştera Duruitoarea, în timpul săpăturilor, au fost găsite resturi ale faunei străvechi din Epoca de Gheață. Tot aici a fost descoperit un fragment dintr-un maxilar al omului primitiv. Această peşteră are urme distincte de şedere îndelungată a oamenilor în ea. Despre acest lucru ne vorbesc, în primul rînd, bolţile puternic înnegrite de fum și streașina de deasupra peșterii.

Savanţii-arheologi au împărţit peştera pe sectoare, fapt despre care ne vorbesc indicatoarele-cifre de pe arcadele și pereții peșterii. Acest lucru a fost făcut, se pare, în scopul de a-i crea macheta.

Peştera în cauză este una dintre cele mai mari de acest tip din Republica Moldova, deși ar fi mai corect să o numim grotă, dacă luăm în calcul faptul că are caracter transversal, dar şi după dimensiunile şi forma ei. Lungimea grotei este de circa 25 m, dispune de două intrări-ieșiri, de est și vest. Intrarea în peșteră se află pe o pantă destul de abruptă. Din peșteră se deschide o vedere panoramică spectaculoasă a satului și a lacului de acumulare.

O grotă foarte interesantă este situată în vîrful Recifului Buteşti, în apropiere de satul Buteşti, raionul Glodeni, pe panta stîngă, sus de rîul Camenca. Aceasta este, de asemenea, o peșteră transcendentală cu două intrări-ieșiri. Aceasta este mai mică ca dimensiuni, decît cea de la Duruitoarea. Mai ales că în urma unui cutremur, ea s-a micşorat, astfel acum este dificil să-i putem estima dimensiunea iniţială. Despre această peșteră există multe legende, dar, desigur, din timpurile noastre. Din păcate, dovezi științifice care ar confirma că peştera ar fi servit în calitate de aşezare pentru oamenii străvechi nu există, dar au fost găsite aici oase ale unor asemenea animale ca: tigri cu dinți sabie, urşi de peşteră, lei, rinoceri și a altor animale.

O peşteră foarte interesantă este situată pe partea stîngă a Defileului Brînzeni, sus de albia rîului Racovăț. Această peşteră a fost descoperită în anul 1961 de către omul de ştiinţă N. A. Chetraru. Aceasta se află, practic, în vîrful lanţului de toltre, de unde se deschide o panoramă absolut uluitoare a satului, defileului, rîului. Această peşteră, spre deosebire de primele două are o altă formă ‒ e sferică. Lățimea ei este de circa 7 m adîncime, în unele locuri ajungînd pînă la 10 m. În adîncul peșterii se află o adîncitură, despărţită de un buiandrug, un soi de cămară naturală pentru provizii.

La intrarea în Peştera Brînzeni

În anul 1961 aici au fost forate două puţuri de aerare, iar în anul 1963 s-au efectuat săpături sistematice. În rezultatul acestor săpături au fost descoperite circa 10 mii de oase, aparținînd unui număr de aproximativ 30 de specii de mamifere și păsări. Au fost identificate oasele de mamut, rinocer lînos, cerb de nord și nobil, iepure fluierător (Ochotona) și alte animale. Pentru prima dată în Republica Moldova aici au fost găsite oase de șoareci de cîmp și șoareci subpămînteni. Prezența resturilor de ren, vulpe polară, mamut și rinocer lînos indică faptul că în acele vremuri clima era mult mai rece, decît acum.

(Din cartea V. Verina: „Monumente ale naturii din Moldova").

O peşteră foarte interesantă se află în apropiere de vîrful unei pante abrupte a Defileului Buzdugeni, sus de rîul Racovăț. Am vizitat în mod repetat acest defileu însă nici măcar nu am bănuit despre existența peșterii, pînă cînd nu am vorbit întîmplător cu sătenii satului Buzdugeni, raionul Edineț. Anume ei ne-au sugerat cum putem pătrunde în ea. Vorba e, că de pe panta dreaptă a defileului peştera nu se vede deloc, aceasta poate fi văzută doar de pe cea opusă. Spre ea duce o cărăruie îngustă, practic, neobservată. Această peşteră aminteşte ca mărime și formă de cea de la Buzdugeni, dar are şi ceva special. În dreapta, la intrare, se află o adîncitură cioplită, posibil, de om care seamănă cu un pat de pămînt. Aşa şi îţi doreşti să-ţi imaginezi cum stă întins pe el capul familiei omului primitiv. Nu știm nimic despre săpăturile și rămăşiţele descoperite în această peşteră.

Am găsit încă cîteva peșteri pe versantul drept al unuia dintre cele mai spectaculoase defileuri, sus de rîul Draghişte, în apropiere de satul Trinca, raionul Edineț. Acestea se văd foarte bine de pe versantul opus al pantei defileului. Cel puțin două dintre ele ar fi putut servi drept aşezări pentru omul preistoric. În interiorul acestor peşteri nu am fost, căci intrarea în ele este mult prea dificilă, din cauza pantei extrem de abrupte, aşa încît pe fotografii le veţi putea vedea doar din exterior.

Două peşteri interesante sînt situate pe malul stîng al rîului Ciuhur, pe panta lanţului masiv de toltre, în apropierea satului Horodişte, raionul Rîşcani. În preajma vîrfului lanţului se află o peşteră mare, probabil, bicamerală. Din păcate, calea de acces spre ea este, de asemenea, foarte dificilă şi nu am reuşit să pătrundem în ea, dar e posibil că vom mai putea încerca încă o dată. Pe panta laterală a acestei creste am descoperit o peşteră nu foarte mare cu spărturi, alungită pe verticală. Ea nu este adîncă, are aproximativ 3 m adîncime și cam aceeași lățime. Este puțin probabil ca aceasta să fi servit drept aşezămînt permanent pentru oamenii străvechi, dar şi că ar fi putut fi folosită drept adăpost temporar. Mai ales, ţinînd cont de poziția ei și de faptul că dinafară nu poate fi observată. În apropiere de același sat există încă o peșteră, situată pe lanţul de toltre, sus de Ciuhur, noi încă nu am vizitat-o, dar sperăm că ne vom întoarce aici și vom completa reportajul nostru.

În interiorul Peşterii Buzdugeni

Note informative Wikipedia:

Paleolitic (din greacă παλαιός /palaios/ = vechi și λίθος /lithos/ = piatră)

Prima epocă din istoria omenirii, cunoscută sub denumirea de Epoca Pietrei cioplite de la începutul utilizării uneltelor de piatră de către hominizi (genul Homo) (circa 2,5 milioane de ani în urmă), pînă la apariţia agriculturii aproximativ în mileniul al 10-lea î. Hr, perioadă divizată în anul 1865 de către John Lubbock. Paleolitic ‒ epoca existenţei Homo sapiens fosilis, precum și a mineralelor, a speciilor de animale dispărute în prezent. Această epocă ocupă o mare parte (aproximativ 99%) din timpul existenței omenirii și coincide cu două epoci geologice mari ale Epocii Cenozoice: Pliocen și Pleistocen.

În Epoca Paleolitică clima Pămîntului, flora și fauna acestuia, erau diferite faţă de cele actuale. Oamenii din paleolitic trăiau în comunități primitive și foloseau doar unelte din piatră, neștiind încă să le şlefuiască, dar nici să confecţioneze vase din ceramică. Cu toate acestea, în afară de instrumentele din piatră, ei confecţionau şi instrumente din oase, piele, lemn, precum și din alte materiale de origine vegetală. Ei se ocupau de colectarea plantelor şi de vînătoare. Pescuitul abia începea să apară, iar agricultura și creșterea animalelor nu erau încă cunoscute. Începutul paleoliticului (2,5 milioane de ani în urmă), coincide cu apariția pe Pămînt a celor mai străvechi maimuțe-oameni, a aşa-zişilor „oameni de Olduvai" de tip Homo habilis. La sfîrșitul Paleoliticului evoluţia hominizilor se încheie cu apariţia speciei umane moderne (Homo sapiens). Chiar la sfîrșitul Paleoliticului oamenii au început să creeze cele mai vechi opere de artă și au apărut semne ale existenței cultelor religioase, precum ritualurile și înmormîntările. Clima Paleoliticului s-a schimbat de cîteva ori de la perioade glaciare pînă la cele interglaciare, devenind ba mai calde, ba mai reci.

Neoliticul (din greaca veche νέος ‒ «nou» + λίθος ‒ «piatră») ‒ Noua Epocă de Piatră, ultima etapă a Epocii de Piatră. Conform delimitării lui Lubbock în secolul al XIX-lea, ca epocă de opoziție faţă de Paleolitic, în interiorul Epocii de Piatră. Caracteristici ale neoliticului: unelte din piatră şlefuite și găurite. Diferite culturi au intrat în această perioadă de dezvoltare în timpuri diferite. În Orientul Mijlociu Neoliticul a început aproximativ în anul 9500 î. Hr. Intrarea în Neolitic este caracterizată prin trecerea de la cultura legată de „prădător" şi consumator, la cea de producător al resurselor alimentare (agricultură şi creşterea animalelor), Neoliticul încheindu-se cu apariția uneltelor de lucru din metal și arme, adică începutul Epocii Bronzului şi a Fierului. Deoarece unele culturi din America și Oceania nici pînă acum încă nu au ieşit complet din Epoca de Piatră şi cea de Fier, Neoliticul nu este o perioadă cronologică anumită în istoria omenirii per total, ci caracterizează doar diferenţele culturale speciale ale unui sau altui popor. Spre deosebire de Paleolitic, atunci cînd există mai multe tipuri de oameni, toți, cu excepția ultimului au murit chiar înainte de a începe Neoliticul.

Schimbările istorice care au avut loc odată cu trecerea la perioada Neoliticului sînt descrise ca Revoluția Neolitică (prin trecerea de la cultura legată de „prădător" şi consumator, la cea de producător al resurselor alimentare (agricultură şi creşterea animalelor).

 

Peșterile paleolitice din nordul Moldovei - album foto

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Localitățile Republicii Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1437
Populația:
1741 locuitori

Rădeni este un sat şi comună din raionul Călăraşi. Rădeni este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Localitatea se află la distanța de 33 km de orașul Călărași și la 81 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1741 de oameni. Satul Rădeni a fost menționat documentar în anul 1437.

Biblioteca
Biblioteca electronică a site-ului www. moldovenii.md conţine cărţi, documente, materiale audio şi video, privind istoria și cultura.