A fost odată o fată frumoasă care în tătă dimineaţa mergea într-o vale cu flori şi-şi spăla faţa cu roua de flori să fie şi ea frumoasă ca florile.

Soarele a văzut-o şi s-a îndrăgostit de ea. Într-o zi a trimis peţitori s-o peţească, da´ fata le-o spus că nu se mărită cu soarele că-i totdeauna călător pe drumuri. Soarele s-o supărat şi o blestemat fată să se facă:

           „Floră de cicoare,

            Cu ochii după soare;

            Cînd a răsări

            Ea s-a-nveseli;

            Cînd a asfinţi

            Ea s-a veşteji !”