Materiale din compartiment: Photo gallery |

Gherşfeld David

David Gherşfeld – compozitor, dirijor, muzician-pedagog şi organizator, folclorist, fondator al Operei Naţionale a Moldovei și a sistemului educațional muzical din Republica Moldova.

Născut la 28 august 1911 în oraşul Bobrineț, regiunea Kirovograd, Ucraina, în familia vioristului și compozitorul Grigorie Gerşfeld și a Elenei Fişman. Cînd familia s-a stabilit în satul Stepanovca, regiunea Vinița, David Gershfeld a început să ia lecții profesioniste la pian și teoria muzicii la Şcoala de Muzică de la Viniţa şi cînta la cornet, la clarinetul mic, bariton și la flautul mic („piccolo") în orchestra condusă de tatăl lui de la Fabrica de Zahăr din localitate. După finisarea şcolii de șapte ani a lucrat în calitate de lăcătuş, a cîntat la diferite instrumente de suflat în Orchestra Diviziei de Cavalerie „G. Cotovschi", care a fost dislocată la Berdicev, în alte orchestre militare, apoi a învăţat la filiala Institutului de Tehnologie Chimică.

În anul 1930 a devenit student la Institutul Muzical-teatral „L. Beethoven" de la Odesa, clasa fagot și goarnă, a însuşit, de asemenea, pianul; compoziția și teoria muzicală le-a studiat în clasa profesorului Nicolae Vilinschi.

După absolvirea Conservatorului, în anul 1934 a fost trimis să lucreze în domeniul teatral în RASSM, la început în capitala Balta, apoi la Tiraspol, unde a fost numit în funcţia de director-scenograf muzical al filialei Teatrului Ucrainean de la Tiraspol. Aici el îşi demonstrează aptitudinile organizatorice remarcabile și pe parcursul a doar cîţiva ani creează la Tiraspol – Teatrul Naţional Muzical-dramatic, Casa de Educație Artistică a Copiilor (mai tîrziu numită: Palatul Pionierilor şi Elevilor), Orchestra Simfonică a Copiilor, iar în anul 1937 – prima Şcoala de Muzică pentru Copii din republică, director al căreia a fost pînă în anul 1940.

Din anul 1937 s-a aflat în postul de preşedinte al filialei moldoveneşti a Uniunii Compozitorilor din Ucraina, pe care o va reorganiza în anul 1940 în Uniunea Compozitorilor din Republica Moldova, care se va afla de acum la Chișinău. În toți acești ani, împreună cu scriitorul Leonid Corneanu adună folclor popular muzical moldovenesc în partea stîngă a Nistrului, pentru ca în anul 1939 să publice împreună cu L. Corneanu „Antologia cîntecelor populare moldoveneşti" (cu note), precum și mostre de muzică moldovenească populară tradiţională de dans.

În anul 1940 Gherşfeld este preşedinte al Uniunii Compozitorilor din Moldova, fondează și conduce Conservatorul de Stat din Moldova. În timpul războiului, în anul 1942 Gherşfeld a organizat Ansamblul de Cîntece și Dansuri „Doina", din care făceau parte: orchestra sub conducerea lui Şico Aranov, soliști și grupul de dans, toate sub conducerea artistică generală a lui Gherşfeld. Orchestra a concertat pe fronturile războiului și prin spitale, iar pentru organizarea acestuia în anul 1942 Gherşfeld, a fost primul din ţară, care s-a învrednicit de titlul de Artist Emerit al Republicii Moldova.

După ce se reîntoarce la Chișinău, în anul 1944, Gherşfeld refondează Uniunea Compozitorilor și Conservatorul de Stat din Chişinău şi devine din nou preşedinte şi director al acestora, dar şi al Filarmonicii de Stat din Republica Moldova, președintele al Societăţii Muzical-corale moldoveneşti și director al proaspăt inauguratei Școli de Muzică din Chișinău (denumită mai tîrziu „Ștefan Neaga", 1945) și a Şcolii Muzicale de zece ani, create tot de el, care apoi a fost numită E. Coca. De asemenea, a fondat Studioul de Operă de pe lîngă Conservator, condus tot de el.

În anul 1947 el a fost supus unor critici devastatoare în ziarul „Moldova Sovietică" și a fost demis din toate posturile ocupate. Cu toate acestea, continuă să compună muzică în aceşti ani.

Este restabilit în funcţii, în calitate de preşedinte al Uniunii Compozitorilor din Moldova, director al Conservatorului și Școlii de Muzică din Chişinău în anul 1956. El devine director artistic al Audiovizualului din Republica Moldova (post pe care-l ocupă pînă în anul 1964). În anul 1955, folosindu-şi experienţa în domeniul organizatoric, Gherşfeld fondează pentru prima dată la Chişinău – Teatrul de Stat de Operă şi Balet, pentru care va scrie şi prima operă moldovenească „Grozovan" (libretul lui V. Rusu despre haiducul Grigorie Grozovan).

Gherşfeld a scris muzica pentru prima comedie a Studioului Cinematografic „Moldova-film" – „Cînd omul nu-i la locul lui", 1958 după scenariul lui Ion Druță.

David Gherşfeld în calitate de director al Conservatorului şi al Studioului de Operă şi a şcolilor de muzică a educat un număr impunător de viitori artiști consacraţi ai republicii, inclusiv asemenea artişti de operă precum: Boris Raisov, Maria Bieșu, Valentina Saviţcaia, Tamara Ciobanu și mulţi alţii.

D. Gherşfeld a fost primul director al Teatrului de Operă și Balet din Republica Moldova, pînă în anul 1964, cînd în legătură cu așa-numita politică de promovare a cadrelor naționale a fost din nou nevoit să-şi părăsească toate posturile, pentru ca în anul 1966 să se stabilească la Soci, pentru a urma o cură de lecuire, dar, în special, pentru a organiza și a deschide Filarmonica la Soci, director al căreia a fost pînă în anul 1992.

În anul 1992 emigrează în Statele Unite ale Americii, stabilindu-se în orașul Bradenton, Florida, unde se stinge din viaţă la sfîrșitul lunii ianuarie 2005.

David Gherşfeld – creator al primei școli de muzică pentru copii și a Teatrului Muzical-dramatic al Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (1937), a Uniunii Compozitorilor din Moldova (1940, 1944), a Conservatorului de Stat de la Chişinău (în prezent Conservatorul Național al Republicii Moldova, 1940, 1944), a Colegiului de Muzică „ Ş. Neaga" (1945) și a Şcolii de Muzică pentru copii de zece ani „E. Coca" de la Chișinău, a Teatrului de Stat de Operă și Balet (în prezent Teatrul Național de Operă și Balet din Republica Moldova, 1955); autor al primei opere moldoveneşti „Grozovan" (1956). Primul Artist Emerit al RSSM (1942), Artist al Poporului din RSS Moldovenească (1961). Membru al Uniunii Compozitorilor URSS.

Compoziţii muzicale:

Autor a trei opere:

„Grozovan", 1965, în trei redacţii pe parcursul anilor 1960, „Aurelia", 1959; „Serghei Lazo", 1980.

al baletului „Radda" (1974) după povestirea lui Maxim Gorki „Makar Ciudra" din ciclul basarabian timpuriu.

al operetei „Poetul şi robotul",

al comediei muzicale „În valea viilor",

a trei cantate („Partidul şi Lenin" pe versurile lui V. Maiakovski, „Cantata jubiliară"), concert pentru vioară şi orchestră,

a trei suite de dansuri moldoveneşti,

a unui şir întreg de cîntece şi romanţe pe versurile poeților moldoveni (mai mult de 250 de cîtece corale și solo) și ale lui Serghei Esenin,

numeroase adaptări de cîntece populare și dansuri, muzică pentru spectacolele dramatice („Platon Krecet" de A. Korneiciuk, „Slugă la doi stăpîni" C. Goldoni, Ștefan Bîrcă „L. M. Barski", „Aristocrații" N. Pogodin, „Îndepărtată" A. Afinogenov).

Printre altele, el a scris celebrul cîntec despre Soci „Prazdnicnii Soci" („Soci de sărbătoare") și oratoriul în memoria lui Andrei Saharov, textul versurilor finind semnat de literatorul chișinăuian (în prezent bostonian) Mihail Hazin.

A compus, de asemenea, un ciclu de romanţe pe versurile lui Mihai Eminescu.

Filmografia:

„Cînd omul nu-i la locul lui", „Moldova-film", 1957 – primul film artistic moldovenesc.

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Settlements of Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1775
Populația:
1024 locuitori

Tabăra este un sat din cadrul comunei Vatici, raionul Orhei. Localitatea se află la distanța de 21 km de orașul Orhei și la 56 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1024 de oameni. Satul Tabăra a fost menționat documentar în anul 1775.

Library
Electronic library of www.moldovenii.md contains books, documents, audio and video materials about the Moldavian history, culture and civilization from the ancient time to nowadays.