Când scârba inima îţi arde,
Nădejdea-n suflet ţi se stinge,
Când primprejur nu afli dreptate,
În luptă verşi sudori de sânge.

Când pătimind slăbeşti, creştine,
Tu de obida răutăţii,
În toate clipele vieţii
Să ştii că Domnul îi cu tine!

Şi fie-ţi patima nespusă,
Şi pară-ţi cât de grea scăparea,
Lumina zilelor apusă,
Să ştii că-n cer îi îndurarea.

Când crucea vieţii te doboară
Pe tine la pământ, creştine,
Grozava soartă te-nfioară,
Fă-ţi pace: Domnul e cu tine!

Martie 1910