string(7) "library" string(8) "document"
1775
1465
1300
1822
1466
1457
1310
82
1812
1467
87
514
80

Descrierea Moldovei

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

7. Ţinutul Putnei, se vede că-şi are numele dela apa Putnei[11]. Aici este Focşanii, tîrguşor lîngă rîul Milcov la marginile ţării româneşti. Starostele de aici administra ţinutul. Adjudul, tîrguşor puţin însemnat pe Siret în sus. La piciorul muntelui Vrancei, nu departe de Mira, mănăstire întemeiată de principele Constantin Cantemir, se văd ruinele unei cetăţi foarte vechi, dar nu s'a putut afla vre-o urmă, nici de timpul zidirei nici al ziditorului. Locul se chiamă astăzi Crăciuna. La celălalt mal al Siretului, la mijloc între Siret, Dunăre şi Prut, este:

8. Ţinutul Covurluiului, care se chiamă aşa dela şanţul Covurluiu, care deşi se 'ntinde pe un spaţiu de opt ore, e mai mult uscat decît cu apă. Aci merită atenţiune tîrgul Galaţi, care deşi e de o structură şi mărime puţin însemnată, dar e piaţa cea mai celebră pe toată Dunărea. Aci debarcă de două şi de trei ori pe fiecare an, vase, nu numai din locurile vecine ale Mărei Negre, din Crimeea, Trapezunt, Sinope, Constantinopole, dar şi din Egipt şi din însuşi Barbaria şi se 'ntorc încărcate cu lemne din Moldova, stejar, corn, brad, cum şi cu miere, ceară, unt şi bucate, din care nu puţin folos scot toţi locuitorii Moldovei. Nu departe de Galaţi, la gura Siretului despre răsărit se vede ruinele unei cetăţi vechi, care astăzi locuitorii o numesc Ghierghina. Cum c'această cetate a fost întemeiată pe timpul lui Traian, ne încredinţează monetele descoperite acolo în timpul nostru dar şi o marmură c'următoare inscripţiune:

IMP. CAESARI. DIV. FILIO. NERVAE. TRAIANO. AUGUSTO. GERM. DACICO. PONT. MAX. FEL. B. DICT. XVI. IMP. VI. CONS. VII. P. P. CALPURNIO. PUBLIO. MARCO. C. AURELIO. RUFO.[12]

Deasupra acestuia pe Prut este:

9. Ţinutul Fălciului în care e Fălciu, tîrg frumos lîngă Prut. Cum că aici a şezut odinioară Taifalii, mă încredinţează urmele unei cetăţi vechi, ce am descoperit eu însumi nu departe d'acolo; căci cetind eu odată într'o scrisoare cu mîna din istoria lui Erodot, cum că neamul acel războinic al Taifalilor ar fi locuit pe Prut cale de trei zile dela Dunăre, şi ar fi zidit şi o cetate foarte mare; şi neputînd eu a găsi nici într'un ţinut rămăşiţele ei, am trimis vreo cîţiva oameni cari ştia bine părţile locurilor, ca să caute în pădurile cele de pe lîngă Prut, doar vor putea afla niscaiva semne din care să se poată vedea luminat, pentru starea cea mai adevărată a cetăţei aceia. Şi viind ei înapoi au povestit, că în pădurile cele mai dese despre apus în cuprinsul de cinci mile italieneşti dealungul apei, ar fi găsit temelii de ziduri şi turnuri zidite cu pietre arse, care măcar că pe cîmpul acel dinprejur de acolo nu se mai găsesc alte rămăşiţe, dar tot au semn de vreo ocolire mare. Osebit de aceasta se mai întăreşte chibzuirea mea şi cu numirea aceasta de acum a ţinutului acestuia, căci asemănarea adeveream să se fi izvodit Falciei din Taifalica.

Mai sus înăuntrul ţinutului este Huşu, un tîrguşor mic, dar scaun episcopal, însemnat numai prin resbelul în care Petru cel mare, autocratul Rusiei, cu o mică oştire a susţinut şi respins cu tărie patru zile dearîndul, mai ades repeţitele atacuri ale Turcilor, în anul 1711. Nu departe de acest loc se vede o movilă mare făcută de mînă de om, care o numesc Tătarii Chan Tepesi, iar locuitorii movila Rabîii. Încît pentru origina ei sunt deosebite păreri. Unii zic că Moldovenii ar fi ucis aci pe un oarecare Chan al Tătarilor cu toată oştirea sa şi că întru aducerea aminte s'ar fi ridicat această movilă; alţii spun că o regină a Sciţilor, anume Rabîia, sculîndu-se contra Sciţilor ce locuiau atunci în Moldova şi ajungînd cu oastea pînă aci, ar fi perit, şi aci ar fi îngropat-o ai săi. Care este adevărul, nu pot spune într'o istorie atît de întunecată.

Cu acest ţinut se mărgineşte la miazănoapte.

10. Ţinutul Lăpuşnei. De acesta se ţinea odinioară Tighina, Turcii îi zic Benderu, care mai înainte încă era foarte întărită, iar Turcii o întăria acum şi mai mult la Nistru; în timpurile noastre a fost loc de scăpare al regelui Suediei în fuga sa după bătălia dela Pultava. Turcii pînă a nu li se supune, adesea dar în deşert bătură această cetate, dar ceeace nu putură cu forţa cîştigară în urmă prin frauda şi perfidia lui Aron Vodă, căruia Moldovenii, îi ziseră şi tiranul, pentru că fiind scos din ţară pentru cruzimea şi tirania cu care se purta, a fugit la împăratul turcesc şi-i promise că de-l va readuce în domnie, îi va da Tighina cea de atîtea ori cerută împreună cu 12 sate şi i-o va da pentru totdeauna. Plăcînd sultanului acest dar, pe Aron îl puse iarăşi în domnie, iar pentru preţul ostenelei sale luă cea dintîi cetate a ţării şi mai mare întăritură a ei contra Polonilor şi a Tătarilor.

Astfel astăzi Lăpuşna este locul cel mai de frunte al ţinutului, la rîul cu acelaş nume. Doi pîrcălabi rînduiţi de domn îngrijesc de trebile ţinutului. Apoi Chişineul, lîngă apa Bîcu, tîrguleţ de puţină importanţă. Nu departe de aci se vede un şir de petre foarte mari, aşezate în linie dreaptă, ca şi cum ar fi puse într'adins de mînă de om. Însă atît mărimea pietrelor, cît şi lungimea şirului, nu ne lasă a crede aceasta. Pentrucă unele dintr'însele sunt în patru colţuri de cîte trei şi patru coţi de mari şi şirul lor se întinde peste Nistru pînă în Crimeea. În limba ţării se cheamă Chieile Bîcului şi prostimea crede că este o lucrare a celor necuraţi, cari i-ar fi conjuraţi să astupe apa Bîcului. Cu adevărat este că, mai mulţi domni au cercat să astupe albia acestei ape, care curge o bună bucată printre munţi, vrînd a preface în baltă locurile de acolo, cari nu sunt bune decît pentru fîneţe, dar acest lucru niciodată nu s'a putut împlini.

Din sus de acesta pe Nistru zace:

11. Tinutul Orcheiului. Poartă acest nume dela tîrgul Orchei, lîngă apa Răutul, tîrg nu mare, dar frumos şi avînd cu îndestulare toate cele necesare vieţei omeneşti. Nutriment deajuns îi da lacul Orcheiului, nu departe de tîrg spre răsărit şi frumoasa insulă ce a format într'însul şi despre care vorbirăm mai pe larg mai sus la Cap. III[13].

Ţinutul cel mai de pe urmă ce este pe canalul Nistrului, o bucată bună de cale, e:

12. Ţinutul Sorocei. Scaunul lui este Soroca, odinioară Alchionia, lîngă Nistru, sub deal pe un şes. Soroca e mică, dar după timpul în care a fost zidită, foarte tare. Are un zid cu patru unghiuri, foarte tare şi apărat de turnuri foarte înalte, zidit cu bicasie, de cari sunt pline dealurile dimprejur. Partea de sus a acestui ţinut nu se poate cultiva pentru lipsa de lemne şi apă şi acesta este unicul, dar nu atît de mare deşert al Moldovei. În chartele geografice cele bune e şi însemnată această parte de loc ca deşert. După perderea Tighinei, această cetate nefiind de puţină importanţă în contra Polonilor, domnul aşeză acolo doi prefecţi militari.

Ţara de sus coprinde şeapte ţinuturi mai mici:

1. Ţinutul Hotinului, care se întinde pe din sus de al Sorocei, pe lîngă Nistru, spre miazănoapte. Aici este Hotinul, cetate pe Nistru de către Cameniţia, ce se numără între cele mai mari cetăţi ale Moldovei. Aceasta era mai 'nainte întărită despre apus cu ziduri înalte şi şanţuri adînci, iar despre răsărit natura însăşi o întărise prin rîpa cea repede a Nistrului şi prin stîncile ei, dar în cel din urmă resbel ce avură Ruşii cu Turcii, luînd aceştia cetatea la 1712, dărîmară zidurilor de partea dincoace, iar de cealaltă parte atît o întăriră cu noui lucrări după datina de acum, lărgindu-o mai mult de jumătate, încît astăzi merită a se numi cea mai frumoasă şi mai tare între cetăţile Moldovei. Cînd era sub ascultarea domnilor Moldovei, paza ei era încredinţată unui comandant deosebit, iar de cînd au luat-o Turcii, o guverna un paşe turcesc contra încredinţărilor de pace ce legaseră cu Polonii, că niciodată să nu se aşeze în cetăţile Moldovei oştire turcească.

Spre apus urmează:

2. Ţinutul Dorohoiului, în care este Dorohoiul, tîrg puţin însemnat, nu departe de sorginţile Jijiei. Aici e scaunul Vornicului din ţara de sus, care fiind pururea ocupat la curte, e înlocuit prin doi Vornici mai mici.

Ştefăneşti, tîrguşor lîngă Prut, în care Turcii, curăţind rîul, se zice că ar fi făcut un stabiliment naval şi o magazie pentru oştirea din Hotin.

Mai în jos:

3. Ţinutul Hîrlăului. Aici e Hîrlăul, tîrguşor mic, pe care îl administra un deosebit pîrcălab. Tîrgul Cotnarii este renumit pentru viile sale care întrec pe celelalte toate. Administraţiunea lui e încredinţată marelui paharnic. Locuitorii catolici au aici o biserică de peatră prea frumos zidită.

Tîrgul Botoşani, ale cărui venituri şi ale părţilor lui dimprejur le trăgea doamna, iar pentru strîngerea lor e rînduit un deosebit cămăraş.

Aceste ţinuturi le încinge ca o coroană:

4. Ţinutul Cernăuţilor, care se întinde dealungul marginelor Poloniei. Tîrgul cel mai însemnat e Cernăuţi, pe malul de miazănoapte al Prutului, administraţiunea lui e încredinţată marelui spătar. Aproape de satul Cozmin, lîngă apa Cuciurul, nu departe de vărsarea ei în Prut, se văd ruinele unei cetăţi foarte vechi, dar cu toate cercetările ce am făcut, n'am putut afla vreo urmă de întemeietorii ei.

Pe malul Siretului spre apus urmează:

5. Ţinutul Suceavei, în care însemnat este Suceava, odinioară capitala Moldovei, scaunul domniei şi al mitropolitului, iar astăzi mai toată zace în ruine. Ea e situată lîngă apa Suceava, dela care şi oraşul s'a numit aşa, pe un deal neted, împresurată cu ziduri înalte şi şanţuri[14]. Suceava avea pe valea dealului o suburbie foarte întinsă. Afară de curtea domnească şi casele boierilor, se numărau aici patruzeci de biserici de piatră, mai multe de lemn, 14 mii case private, cari toate au căzut după strămutarea scaunului domnesc. Astăzi stă sub îngrijirea Hatmanului.

Nu departe de Suceava, lîngă apele Suceava şi Siretul, în cotul Siretului, unde acesta se întoarce spre miazăzi, este Rădăuţii, tîrg şi scaun episcopesc.

Aproape din jos este:

6. Ţinutul Neamţului, care se întinde o bucată bună între apele Moldova şi Bistriţa. Aci este Neamţul, cetate pe un deal înalt lîngă apa cu acest nume, care din fire este aşa de tare, încît poate să înfrunte cu mîndrie orice atac ostil. Ea a fost împresurată de mai multe ori, dar luată numai de două ori, odată de Turci sub imperiul lui Suleiman şi odată în timpurile noastre de Ioan Sobiesky, regele Poloniei şi nici atunci n'ar fi luat-o dacă puţinii Moldoveni ce erau într'însa, după o împresurare de mai multe zile n'ar fi fost siliţi să se închine Polonilor. Mai nainte era împrejurată cu două ziduri şi avea numai o poartă, iar după aceia Turcii stricînd zidul cel pe din afară, a rămas acum Moldovenilor numai cel din năuntru. Pînă a nu fi Moldova supusă Turcilor, la vreo întîmplare de resbel, Domnii îşi trimtea copii şi visteria acolo ca într'o cetate nebiruită. Încă şi acum este pentru locuitori la ori şi ce timp de resmeriţă un loc foarte sigur de scăpare. Pentru aceia şi Domnii mai nainte au zidit într'însa case mari, cari şi acum se pot vedea, dar nu au purtarea de grije ce li se cade. Drept dincolo de apa Bistriţei este tîrgul Piatra.

În fine:

7. Ţinutul Bacăului, peste care este un vornic, cu scaunul la Bacău, tîrg situat într'o insulă a rîului Bistriţa, vestit pentru abondenţa merelor şi altor fructe. Are şi un episcop catolic, care se numeşte de Bacău, pentrucă în ţinuturile de pe lîngă munte sunt mulţi supuşi Moldoveni, numiţi catolici după naţionalitatea şi religiunea lor, pe cari i-a aşezat acolo Ştefan Vodă, după ce a biruit pe Matiaş regele unguresc şi i-a împărţit pe la boierii săi. Este de însemnat satul Cantemireştii din ţinutul Roman, numit Faraoni, ai cărui locuitori mai bine de 200 familii sunt toţi catolici şi au o biserică de piatră foarte veche. Ocna şi Trotoşul lîngă apa Trotoşiu tîrguri renumite pentru salinele excelente ce se găsesc împrejurul lor. Pe aici e intrarea cea mai largă din Moldova în Transilvania.

Basarabia. Basarabia era odată a treia parte a Moldovei. Tot pămîntul ei este şes, n'are dealuri, nici codri, se adapă numai cu Ialpugul, care curge necontenit; neavînd rîuri nici fîntîni, ca să scape de lipsa de apă, locuitorii sunt nevoiţi a săpa puţuri foarte adînci şi în loc de lemne se folosesc cu balega vitelor, cu aceasta dupăce o usucă la soare îşi încălzesc colibele. Această parte de ţară fu subjugată de Turci înainte de a li se supune toată Moldova. Astăzi nu mai stă sub domnia Moldovei, cu toate că oraşele şi satele de pe lîngă Dunăre pînă în ziua de astăzi sunt pline de Moldoveni care urmează legea creştină şi rabdă tirania Turcilor şi Tătarilor. Ceilalţi locuitori sunt parte Tătari, parte Turci, supuşi ascultărei Serascherului. Basarabia se împarte astăzi în patru ţinuturi: al Budjacului, Achermanului, al Chiliei şi Ismailului.

În mijlocul acestei părţi de pămînt este:

1. Budjacul[15] care s'a dat spre locuinţă Tătarilor de Nogaia, carii se zic unii de Budjac, alţii de Belgrad, pentru ca pe la anul 1568 dela naşterea Domnului, chanul Crimeei cercînd, din ordinul lui Selim II, să împreuneze Donul cu Volga, mai bine de treizeci de mii familii de Tătari Nogai, din cei ce erau supuşi imperiului rusesc, se desfăcură de Ruşi şi se retraseră în Crimeea. Dar fiindcă în această peninsulă nu încăpeau, li se dete alt loc de aşezare în ţinutul Budjacului. În curgerea timpului, mai venind apoi şi alte mai multe familii din Nogaia, aşa se înmulţiră aceşti Tătari, încît astăzi mai că nu sunt mai puţini la număr decît celealte oarde scitice. Se împart în două: Orak-ugli şi Orumbet-ugli şi-şi păstrează geneologiile cu îngrijire. După datina lor părintească, viaţa şi-o petrece pe cîmpu liber: tîrguri n'au, afară de Causiani lîngă rîul Botna, care atinge prea puţin acest pămînt. Dar cum că această provincie se bucura odinioară de oraşe destul de frumoase, se vede lămurit din ruinele vechilor zidiri ce se găsesc pe ici şi pe colea, între alte ruinele unei prea vechi cetăţi la malul Nistrului, care se chiamă astăzi Tartarpunar, adică ţinutul Tătarilor. Aceste ruine se află deasupra pe o stîncă foarte înaltă, din al cărui picior curge o sorginte foarte limpede. Dar nici o inscripţiune nici altă urmă de cine ar fi înterneiată nu s'a putut descoperi. Nu departe de gura Ialpugului însă se găsesc urme unei cetăţi mai vechi, care de comun se chiamă Tint. Ştefan cel Mare o ridicase din ruine, iar după aceia Turcii o asemănară pămîntului, încît astăzi de abia i se poate arăta locul unde a fost. Din ruinele ei se ridică un alt tîrg în dreptul celui vechi, care înfloreşte şi astăzi şi se chiamă Tobacu, lîngă Marea Neagră, poate în locul unde era vechiul Aepoliu.

2. Ţinutul Achermanului. Aici e Achermanul, locuitorii îi zic Cetatea Albă, Romanii îi zicea Alba-Iulia, Grecii Moncastron, Polonii Bielograd, pe ţărmul Mărei Negre, cetate destul de mare şi foarte întărită. Cînd ţinea de Moldova, o guverna marele logofăt, astăzi o guvernă un Aga de ianiceri. În timpul din urmă s'a renumit prin Sfîntul Ion cel nou, care a suferit moarte şi martiru sub tirania turcească. Rămăşiţele acestuia făcătoare de minuni împreună cu alte odoare dăruite din îndurarea Domnilor, le-a luat şi le-a dus în Moldova Ioan Sobiesky, regele Poloniei, pe cînd se lăuda că el se oştia pentru biserică şi pentru Crist, dîndu-i ajutoare băneşti papa dela Roma.

Mai jos pe ţărmul Dunărei se întinde:

3. Ţinutul Chiliei. Aici e cetatea cea de frunte Chilia[16], odinioară Lycostomon, la gura septentrională a Dunărei, numită tot astfel de corăbieri greci, pentru cît se pare că-şi varsă apa ca dintr'o gură de lup. Ea nu este aşa de mare, dar e o piaţă celebră, cercetată nu numai de vasele cetăţilor maritime de prin prejur, dar şi de altele mai depărtate, dela Egipt, Veneţia şi Ragusa cari se încărca de aci cu ceară şi cu pei crude de boi.

Locuitorii sunt nu numai Turci, ci şi Evrei, Creştini, Armeni şi alţii de alte naţiuni pe cari toţi îi administra un Nasir. Pe timpul împărăţiei lui Suleiman Moldovenii o au prefăcut în cenuşe şi de atunci n'a mai putut ajunge la strălucirea ei de mai nainte.

Pe ţărmu Dunărei din lăuntru este:

4. Ţinutul Ismailului. Aci merită a însemna:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10