Concursul „Scrisoare mamei” pentru elevi

Go to section: Children

12 november 2015, 11:17 Children views

8691

Concursul „Scrisoare mamei” pentru elevi

12 november 2015, 11:17 Children views

8691

Concursul „Scrisoare mamei” pentru elevi

Și în acest an, toți elevii creativi din întreaga țară au posibilitatea să participe la o nouă ediție a concursului „Scrisoare mamei", care se desfășoară în perioada 1 decembrie 2015 – 20 februarie 2016, relatează NOI.md.

La competiție pot participa elevii din clasele gimnaziale și liceale, atît vorbitori de limba română, cît și alolingvi. Concursul are drept scop sensibilizarea tinerei generații, promovarea creativității, identificarea și promovarea tinerelor talente. De asemenea, el va atrage atenția publicului la realitățile existente și îi va motiva pe tineri să-și respecte părinții.

Lucrările trebuie expediate în format electronic pînă pe 20 februarie la una dintre adresele: scrisoaremamei@gmail.com și pismomame2015@gmail.com.

Cîștigătorii vor beneficia de premii bănești în valoare de 2000 de lei pentru locul I, de 1500 de lei pentru locul II și de 1000 de lei pentru locul III.

Înmînarea premiilor și altor distincții va avea loc în municipiul Chișinău, în cadrul unei solemnități speciale, în preajma sărbătorii internaționale a femeilor.

Source: www.noi.md

Keywords:

copii , scrisoare , concurs

Comments

(1)

Remark

#1	VALERIA	Reply Quote selected	20 February 2016 \| 17:33
	Dragă mamă, sunt eu, fiica Dumneavoastră care o socotiți moartă de ani de zile. Acum sunt departe de tine și sufletul mi-l alinați mereu. Am atîta să iți spun, să îți povestesc din prima clipă cînd am făcut primul pas și am plecat în lume. Mamă, de la început îți voi spune doar trei lucruri care sunt foarte importante în viața mea: "TE IUBESC ", "IARTĂ-MĂ" și "MI-I DOR DE TINE, MAMĂ!”. Fiecare secundă care a trecut fară tine, mamă, a fost așteptată cu mare speranță că cineva poate mai este viu pe această insulă necunoscută, plină de vietați foarte stranii. Zilele trec, dar eu tot aștept ca cineva din partenerii care erau cu mine înainte ca avionul să ia foc, să apară. Am scăpat doar patru persoane: eu, Carol, Frederic și Maria. Noi am scăpat, dar nu știam unde am nimerit, pe ce insulă și ce ne va aștepta mai departe. Zilele treceau și descopeream multe. Într-o zi am găsit un cuib mare cu ouă și nici nu ne imaginasem ale cui sunt. Eram lihniți de foame, mamă. Ne gîndeam la mîncare și dînd peste ele, noi am luat cîteva ouă și mergeam bucuroși că am găsit mîncare. În calea noastră au apărut niște animale mari și foarte stranii. De frică fiecare fugise pe unde nimerea, întru-cît uitasem ca eram lihniți de foame. Cînd acele vietăți fugeau pămîntul se cutremura sub picioarele lor. Carol și Maria nu aveau scăpare, au fost sfîșiați de acele vietăți stranii. Doar eu și Frederic scăpaserăm. Cu cît ne apropiam mai mult de mijlocul insulei, cu atît mai multе vietăți înfricoșătoare ne apăreau în cale. Ziua ne feream ca să nu fim mîncați de vietățile cu aripi foarte mari care zburau ca vîntul, рînа cînd eram în căutarea hranei. Noaptea trebuia să dormim prin copaci pe rînd pentru a nu fi sfișiați de animalelе răpitoare. Excursia noastră era plină de frică și zi de zi de noi descoperiri și multe lucruri incredibile. Într-o zi am dat peste avionul care a dispărut cîteva luni în urmă. În acel avion am găsit arme și puțină mîncare, dar stăteam pe gînduri. “Oare cineva mai este viu? A scăpat cineva?". Aceste întrebări ne frămîntau zi de zi, mamă. Într-o zi am dat de o peșteră. Am intrat înăuntru și acolo am găsit un schelet, acel schelet era al unui savant. De unde am aflat asta? În acea peșteră am găsit toate inscripțiile și descoperirile lui. Într-un jurnal el și-a înscris toate zilele care le-a supraviețuit aici. El a trăit pe această insulă două sute șaptezeci ăi două de zile. Savantul a săpat o groapă în peștera care este la moment. Din acea groapă au ieșit toate acele vietăți înfricoșătoare. Savantul a săpat spre nucleul pămîntului. El a vrut să vadă dacă toate acele fabule și istorioare sunt adevarate. Acele istorii sunt adevarate. În interiorul pămîntului mai era o lume, era lumea de саre încă nimeni nu știa. Cînd toate aceste vietăți au dispărut de pe pămînt, unele din ele au supraviețuit intrînd într-o peșteră, formînd o nouă viață în interiorul pămîntului. Savantul săpînd acea gaură, le-a făcu o ieșire la suprafață. Сînd toate aceste vietăți au ieșit, insula a fost înconjurată de ceață foarte deasă, așa că navele, vapoarele și avioanele nu se apropiau de ea. Dacă se apropiau, dispăreau de parcă nici nu au fost. Zilele treceau. Nici nu am observat cît de repede au trecut acești ani în depărtare de casă, de tine, mamă. Mergînd mai departe am dat de un vulcan. Am început să-l urcăm са să vedеm сеаlаltă раrte а insulei și poate vom vedea vreo navă sau un avion prin apropiere. Noi îl ridicam cu mare greu. Ajunsesem doar la jumătatea acestuia, cînd din urma noastră am văzut o fiară care cu mare plăcere ne-ar fi mîncat. Doar o mică mișcare poate duce la o avalanșă de pietre. Frederic a fost lovit de o piatră, și-a rupt piciorul și nu mai putea merge. El mi-a zis să-l las aici și să-mi termin călătoria. Nu vroiam să-l las, dar el pentru mine era o piedică. M-am pornit să-mi termin călătoria. Ajunsesem timp de două zile in vîrful vulcanului, dar nu văzusem pe nimeni pentru a ne ajuta. Vazînd ca lava din craterul vulcanului se ridica din zi în zi tot mаi tare si mai tare, cînd am zarit asta, am început sa cobor cu mare frică. Cind am ajuns, lingă Frederic, i-am povestit despre lavă. Ne gîndeam cum sa coborîm mai repede şi fară ca fiara care ne urma sa nu ne poata observa. Am găsit o cale mai usoara si am coborit încet, încet. Peste cîteva zile lava din craterul vulcanului trebuia sa se reverse peste insula. Ajungînd in citeva zile pe plajă, am început a construi o barcă care poate ne va ajuta să scăpăm de toate aceste probleme. Am finisat barca, am adunat niste fructe , dar nu ne-am gîndit ce ne poate astepta în mare. Am intrat în mare cîteva săptămîni, valurile ne-au dus unde au vrut, tot era bine pînă cînd nu s-a terminat mîncarea. În apă ne inconjurau rechinii. Ei cu mare uşurinta ne-au rupt barca. Nu ştiam ce să fac, mamă, am crezut că aici mi-i sfîşitul si nu te voi mai vedea niciodată, mamă. Frederic a fost sfîşiat de rechini în fata mea, eu am scăpat, dar el era cu piciorul rupt si na putut înota. Am avut noroc si de data acesta, nu departe era o insulă. Nu am mai putut merge, m-am prăbuşit la pămînt fără cunostință, nu mai aveam puteri, eram foarte slabă. Cind m-am trezit nici nu aveam idee unde am nimerit. Mă gindeam că este vreo ființă umană, ori am rămas singură si aici mi-i sfîrşitul. M-am dus in căutare de-ale gurii, dar nu departe. Cîteva zile aşa supravietuiam, dar într-o zi m-am dus sa explorez insula poate voi găsi pe cineva. Trecuseră ani şi nimeni nu veniseră în ajutor şi nu aparea nici o fiintă umană. Dar tot speram că va veni cineva. M-am învățat si m-am împăcat cu viața din junglă de parte de tine, mamă. Nici idee nu aveam a cita zi din săptămîna era, care lună, în al cîtulea an este. Această scrisoare am aruncat-o în mare si nici nu ştiu dacă va ajunge pîna la tine, mamă. Sper că va ajunge şi dacă va ajunge această scrisoare să ştii сă imi este dor enorm de tine. Fratelui meu mai mic, să-i trasmiți să aibă grijă de tine. Vă doresc sănătate şi multă fericire. Îți multumesc, mamă, că m-ai născut şi iartă-mă că nu te-am ascultat şi am plecat in aceasta călătorie. lartă-mă , mamă, că nu sunt alături si nu-ți poți vedea nepoții care poate ar fi cîndva sau în cealaltă viață. lartă-mă, mamă, că nu pot să stau lingă tine şi nu poți să-mi alini durerile. Părul tău nins şi palid, ochii tăi calzi şi cristalini înecați in amar, care au vărsat mii de lacrimi. Mamă, te visez zi de zi. Aş vrea foarte mult ca visele mele să se indeplinească. Nu mai e nici mîna ta, să mă strîngă uşor cînd mi-e teamă sau să mă ridice când mă împiedic şi cad… Şi acum îmi amintesc cum mi-ai şters, cu atîta dragoste, lacrimile ce-mi curgeau şiroaie cînd îmi priveam genunchiul julit, înghiţindu-ţi propria durere. Atunci nu ştiam, dar acum înţeleg... Te durea mai mult decît pe mine. M-am ghemuit în braţele tale, şi-am adormit amîndouă pe prispa vechii case, mîngîiate de razele blînde ale lunii ce ne veghea în tăcere. Mamă, nu stiu, poate, simți si foarte mult sper, dar este imposibil să-mi auzi durerile mele cum vor să iasă din mine si să strige la tine, mamă, mă doare sufletul, mă simt ca o momeală intr-o capcană. Aş vrea foarte mult ca pentru ultima dată să-ţi aud glasul, să-ţi văd ochii cei dulci şi să stau în braţele tale, aşa cum o facea-i cînd eram mică. lartă-mă din nou, mamă. Nu stiu, poate, voi mai fi vie pină va ajunge această scrisoare la tine. Mamă, cînd eram copii te rugai la Dumnezeu să ne trimită îngerii care sa ne ocrotească şi să ne ajute să crestem mari şi sanatoşi. Acum sper că ingerul păzitor e lingă mine şi mă păzeşte de toate vijinele şi probleme care pot da peste mine. Poate că mă va ajuta să ajung lingă tine, mamă. Ţi-aş dedica câştiguri şi succese. Ţi-aş da totul, mamă, aş face tot ce n-am reuşit să fac, ţi-aş spune multe şi de toate, ţi-aş spune că aşa cum te iubesc, n-am să mai iubesc pe nimeni niciodată, dac-aş mai putea... Mamă, cîta durere, iubire, mîngîere, alinare si speranţă se ascunde în acest cuvînt. Iarta-mă, mamă, dar azi sunt departe de tine, dar oricum,vorbele îmi alina durerile pe care le am în suflet. Mamă, sunt departe de tine, dar tu mereu ramîi umbra mea, îngerul meu, puterea mea si totodată alinarea mea, atunci cînd eu sunt data la pămînt de viaţă. Tu eşti viaţa mea, te iubesc doar pentru aceea că exiăti pentru mine. Cum vîntul numară frunzele ăi le alina durerile, cum apa spală pietrele ăi le spală rănile, cum sîngele curge în vene ăi alungă relele, aşa faci ăi tu, mamă, îmi alini mingierile. De asta îţi scriu, acum. Sunt tristă şi sufletul meu parcă e gol şi neputincios… Se zbate, lipsindu-i ceva… Privesc în jur, dar ochii mei nu văd ceea ce caută… Respir şi simt cum pămîntul proaspăt udat de ploaie emană un parfum ce-mi răscoleşte sufletul şi mă trage înapoi în timp, pentru a-mi găsi liniștea.De-aş putea să întorc toţi anii din nou, nu aă fi plecat niciodată. Am fi stat acum acasă, toti impreuna fericiti. Îmi pare foarte rău, mamă, că nu ţi-am luat în seamă poveţele tale. Iartă-mă, mamă, că nu ţi-am spus destul de des cît de mult te iubesc! Iartă-mi nepăsarea şi timpul când nu te-am ascultat! Iartă-mă, mamă, iartă-mă pentru toate suferinţele pe care conştient sau inconştient ţi le-am provocat. Iartă-mă, mamă, că ţi-am dat motive de îngrijorare, de nesiguranţă, de enervare şi ceartă în toţi aceşti ani! Sunt sigură, că ştii că ai trecut toate aceste momente pe contul vîrstei şi caracterului meu. Iartă-mă că nu am dat crezare vorbelor tale despre viaţă ai avut dreptate, nu e atât de simplă şi uşoară cum o vedeam eu! Аu trecut ani ,au trecut zile, Ore mîntuite,nopti si săptamîni Va veni mîine, va veni poimîine, Dar tu pentru mine, mamă, Mere vei fi o regină. Nopti ne dormite,zile încheate, Doar mie menite, pentru tine lacrima, Dar putermina esti,mamă, Om de la Dumnezeu, îmi veghezi viata, Lacrima, chiar si glasul meu. Multumită, mamă, că viată tu mi-ai dat, Primul pas făcut la masă m-ai chemat, Cu zimbetul pe buze, în inima-n prag uscat Multumită, mamă, mereu m-ai îndrumat In viată cum se luptă, să lupt ca un bărbat. Сu drag fiica ta, Valeria! P.S. Nu urmaţi greşelele mele, ascultaţi parinţi. Cum calci , aşa te doare, cum alergi, aşa mergi, cum ţi-i scris aşa o sa fie. Nu vei putea schimba nimic, daca nu asculti parintii, îţi vei scrie singur viaţa cu multe obstacole care nu le vei putea trece. Mamă, îmi voi cere mii de ori iertare, dar nu ştiu că asta nu va intoarce acei ani minunaţi.Mereu visez сă mi-au crescut aripi şi am putut să zbor peste mare şi am ajuns acasă alături de tine, în braţele tale dulci şi calde, dar mereu mă trezesc singură. Ce bine-ar fi, mamă, să mi te am alături. Să stai vis-a-vis sprijinită de dulapior, povestind istorioare sau ascultându-mi problemele neînsemnate care mă frământă. Ştiai că bucătăria e locul în care se fac cele mai multe confesiuni, se creează şi se distrug vise şi speranţe? Mereu am multumit si ii multumesc lui Dumnezeu ca a creat pentru fiecare lucru aparte cite un inger .Dar ,mama, tu esti ingerul meu care imi vegheaza viata .Care in orice clipa imi dai o nuoa cale, o nuoa speranta , o noua suflare si un scop in viata asta.De aceea inca am o speranta pentru a trai. Mă închin până la pământ în faţa ta…

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Vote Results

Settlements of Moldova

Hrubna Nouă

Statut:: Sat
Prima atestare:: 1904
Populația:: 302 locuitori

Hrubna Nouă este un sat din cadrul comunei Taxobeni, raionul Făleşti. Localitatea se află la distanța de 29 km de orașul Fălești și la 151 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 302 oameni. Satul Hrubna Nouă a fost înființat în anul 1904.

Library

Electronic library of www.moldovenii.md contains books, documents, audio and video materials about the Moldavian history, culture and civilization from the ancient time to nowadays.