04 january 2012, 09:50 Moldovan reality 3728

"Stăpînii adevăraţi" ai acestui pămînt

Zilele acestea, Chişinăul a ajuns să semene cu un platou de filmare a unui film suprarealist. În centrul oraşului defilează tinerii din organizaţiile extremiste de dreapta cu simboluri neo-fasciste pe tricouri, susţinătorii unirii cu România şi cetăţenii aduşi de dincolo de Prut cu steaguri româneşti, scandînd: "Noi sîntem stăpînii adevăraţi ai acestui pămînt!", "Basarabia pământ românesc!" şi "Republica Moldova nu ar trebui să existe". De cealaltă parte a baricadelor se află două sute de adversari ai unirii politice: membrii partidului "Patrioţii Moldovei", comsomoliştii, reprezentanţii "Rezistenţei Populare" şi socialiştii – cei care refuză categoric să cedeze statului vecin măcar un centimetru din teritoriul Moldovei. Iar poliţia îi protejează activ pe unionişti pe tot parcursul marşului.

Este un nonsens – poliţiştii îi păzesc pe cei pe care Procuratura Generală şi Ministerul Afacerilor Interne îi urmăreşte fără succes, timp deja de trei ani, pentru participarea la evenimentele din 7 aprilie 2009 şi arborarea steagului românesc pe clădirea Parlamentului. Iar aceştia nici nu au de gînd să se ascundă. Dimpotrivă, îşi demonstrează deschis scopurile şi obiectivele pe termen mediu. "Unirea Moldovei cu România va avea loc în următorii zece ani. Iar, în decursul a patru ani, vom avea un guvern de tranziţie", au declarat participanţii la Marşul Unionist din luna martie. Procuratura Generală tace, în mod demonstrativ, deşi este vorba de un caz care cade clar sub incidenţa articolului 337 din Codul Penal, "Trădarea de Patrie": fapta săvîrşită intenţionat de un cetăţean al Republicii Moldova în dauna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau a securităţii de stat şi a capacităţii de apărare a Republicii Moldova, prin (…) acordarea de ajutor unui stat străin la înfăptuirea activităţii duşmănoase împotriva Republicii Moldova, se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă. Însă Procuratura Generală are treburi mult mai importante decît un îndemn deschis la lichidarea statalităţii moldoveneşti, de exemplu, megafoanele importate prin "contrabandă" în ţară de către deputatul Petcov sau uneltirile comsomoliştilor, care au blocat, acum o lună şi jumătate, o şedinţă a Comisiei securitate naţională.

Unionismul din cale afară

Programul evenimentelor cu ocazia celei de-a 94-a aniversări a "Marii Uniri", la prima vedere, se deosebea puţin de acţiunile di anii precedenţi – aceleaşi procesiuni cu steaguri româneşti, aceleaşi slujbe de comemorare, aceeaşi "Horă a Unirii" şi acelaşi concert cu ocazia respectivei date memorabile. Deşi, în timpul "festivităţilor" de astăzi, practic nu au fost observate primele persoane din stat (în anii precedenţi, nici Mihai Ghimpu, nici conducătorii Partidului Liberal Democrat nu au ezitat să danseze "Hora Unirii"), anul acesta, acţiunile unioniste au luat proporţii fără precedent. Şi niciodată, pînă acum, unioniştii nu au acţionat în mod atît de cinic şi obraznic. În plus, intensificarea mişcării unioniste a coincis cu momentul cînd Moldova, în cele din urmă, şi-a ales un preşedinte. Există oare vreo legătură? Politologii sînt de părere că există o legătură directă. Pînă acum, unioniştii erau mai prudenţi şi tot timpul priveau înapoi, deoarece partidele din AIE (care, chiar dacă nu îi patronează pe unionişti, cel puţin, sînt loiale faţă de aceştia) se aflau într-o stare incertă – sub pericolul unor alegeri anticipate şi al unei revanşe posibile a comuniştilor. Prin alegerea preşedintelui Alianţa pentru Integrare Europeană şi-a asigurat aflarea la putere pentru cel puţin trei ani. Şi unioniştii au trecut la ofensivă.

Există o părere că marşul unioniştilor din 25 martie a fost doar o probă de atac pentru a explora deschiderea societăţii pentru o "opinie diferită", gradul de loialitate a autorităţilor, precum şi pentru a aproba anumite acţiuni şi metode. La ce concluzii au ajuns legionarii, vom vedea în viitorul apropiat. Politologii nu exclud faptul că Moldova s-ar confrunta, în curînd, cu intensificarea acţiunilor unioniştilor extremişti, finanţaţi activ din sursele de peste Prut. Iar unioniştilor "moderaţi" de la putere, care pînă acum reuşeau cumva să se echilibreze la limită în societatea moldovenească multietnică, vor fi nevoiţi să-şi determine poziţia, de partea cui sînt. Deoarece, dacă pînă acum, unioniştii inveteraţi au acţionat sporadic şi dispersat, acum aceştia au un singur coordonator – Platforma civică "Acţiunea-2012", creată acum aproximativ un an de către o duzină de organizaţii non-guvernamentale. De asemenea, recent, a fost reconstituit regretabilul Consiliu al Unirii, care a participat foarte activ la pregătirea şi desfăşurarea Marşului unioniştilor din 25 martie.

România a trecut la ofensivă?

Experţii din grupul analitic ucrainean "Da Vinci AG" consideră că procesul aşa-numitei "integrări soft" a Moldovei cu România ar putea fi pedalat de către Bucureşti şi "România, în perspectivă, în următorul an şi jumătate, ar putea forţa mersul lucrurilor şi să accelereze procesul de apropiere a celor două state la nivel economic şi socio-cultural". În opinia analiştilor ucraineni, în favoarea acestei opţiuni vorbesc o serie de factori, cum ar fi problemele politice interne ale cercurilor de guvernare din România, legate de înrăutăţirea stării socio-economice a populaţiei, viitoarea campanie electorală în cadrul căreia va fi exploatată tema "României Mare", precum şi diminuarea posibilităţilor de extindere a Uniunii Europene. Cu fiecare an ce trece, probabilitatea intrării în UE a noilor membri se reduce. Oficialii europeni declară, deja în mod deschis autorităţilor de la Chișinău, că perspectiva aderării la UE a republicii este practic egală cu zero. Ceea ce îi convine de minune Bucureştiului, care, cu insistenţă, le dă de înţeles politicienilor moldoveni că singura cale a integrării europene este prin unirea cu România.

De fapt, autorităţile de la Chișinău, de asemenea, nu au decît să forţeze acest proces. Pe de o parte Alianţa pentru Integrare Europeană nu mai are o altă soluţie geopolitică. Moldova nu are şanse de integrare în UE. Iar Uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan este pentru unioniştii "moderaţi" de la putere ca un os în gît. Şi chiar dacă aceştia ar dori brusc să se orienteze spre est, Uniunea Europeană şi Statele Unite nu le-ar permite – AIE se află demult şi stabil sub ochii Occidentului şi nu este liberă în acţiunile sale.

Pe de altă parte, Alianţa pentru Integrare Europeană este nevoită să mizeze pe strategia proromânească din cauza deteriorării situaţiei social-economice din ţară şi, nu în ultimul rînd, din cauza situaţiei catastrofale în care se află agricultura. Prin urmare, coaliţia de guvernare trebuie să distragă cumva atenţia opiniei publice de la problemele curente. Acesta este motivul pentru care Guvernul călătoreşte la Iaşi, parlamentele celor două ţări creează comisii mixte de integrare europeană, iar Ministerul Educaţiei emite circulare pentru şcoli şi licee cu cerinţa de a lăuda, în mod obligatoriu, perioada românească din istoria Republicii Moldova – toate acestea sînt necesare pentru a "sensibiliza" societatea şi a o forţa să uite, pentru ceva timp, de problemele social-economice. Pînă în prezent (atîta timp cît exista ameninţarea alegerilor anticipate), unioniştii de la putere au acţionat pe ascuns, preferînd politica paşilor mici – transmiteau românilor documente, le ofereau acces liber la informaţii secrete, introduceau în componenţa ministerelor şi departamentelor pe experţi şi consilieri români, permiteau companiilor romaneşti să cîştige licitaţii şi tendere. Însă, odată cu alegerea unui preşedinte în Moldova, necesitatea acestei politici a paşilor mici a dispărut. Şi procesul de apropiere a celor "două state româneşti" a trecut într-o nouă fază - cea deschisă. Şedinţele comune între cele două Guverne, prima reuniune a comisiei mixte pentru integrarea europeană a parlamentelor Moldovei şi României – toate acestea, în opinia analiştilor politici, sînt doar un început. Oficialii de la Bucureşti, consideră analiştii ucraineni din grupul analitic "Da Vinci AG", vor încerca, acum, să creeze în republică un anumit model socio-economic, ale cărui principalele direcţii de activitate vor fi unificarea cadrului legislativ al Moldovei şi României, intensificarea cooperării la nivelul de guverne şi parlamente, diversificarea livrărilor de sursele de energie, proiectele comune în domeniul securităţii şi apărării frontierelor, o campanie de propagandă activă în republica vizavi de integrarea europeană a ţării, în paralel cu introducerea mai activă a motivului "României Mari". Ceea ce, de fapt, deja are loc. În acest context, experţii ucraineni consideră că scenariul integrării Moldovei în România este destul de real.

Cine pe cine, de fapt, hrăneşte?

Primarul general al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, a declarat, în urma vizitei recente la Alba-Iulia, că asistenţa acordată Republicii Moldova din partea Primăriei acestui oraş românesc este cu mult mai mare decît ajutorul rus, care constă doar în "creşterea preţurilor la gaze". Cu toate acestea, dacă analizăm serios, cine ajută la cine, se conturează o situaţie destul de ambiguă. Acum trei ani, autorităţile române au anunţat cu patos că vor oferi statului prieten Republicii Moldova un ajutor financiar nerambursabil în mărime de 100 de milioane de euro. Aceste mijloace ar trebui să fie alocate Moldovei pînă în 2014 în patru tranşe a cîte 25 milioane de euro fiecare, fiind destinate realizării proiectelor în domeniile infrastructurii, transporturilor şi educaţiei. Cu toate acestea, partea moldovenească nu a văzut, pînă în prezent, aceşti bani, cu excepţia celor şase milioane de euro care au parvenit sub formă de materiale de construcţii pentru sinistraţii inundaţiilor din 2010.

La rîndul lor, companiile româneşti profită foarte bine de economia moldovenească. În cadrul aproape tuturor tenderelor şi licitaţiilor, organizate de către instituţiile de stat ale Moldovei în ultimii doi ani şi jumătate, cîştigă anume companii din statul vecin. În acest sens, în mod deosebit a propăşit Ministerul Transporturilor. Anul trecut, compania românească "PA&CO International" a cîştigat licitaţia pentru repararea drumului Bălţi-Sărăteni în valoare de 123,48 milioane de lei. În 2010, compania românească ”CertSIGN” a cîştigat licitaţia pentru introducerea sistemului de tahografe în republică în sectorul transportului rutier internaţional. Conform contractului, în decursul a cinci ani, se preconiza achiziţionarea a aproximativ 12 mii de tahografe. Iar, la mijlocul anului trecut, Guvernul Moldovei a aprobat propunerea Ministerului Transporturilor privind înfiinţarea, în colaborare cu SA "GRAMPET" din România, a unei societăţi pe acţiuni, în care Moldova deţine 40% din acţiuni, iar societatea românească – 60%. În favoarea acestei întreprinderi mixte se planifica înstrăinarea a două depouri de reparaţie a ÎS "Calea Ferată din Moldova". Cu toate acestea, după ce a izbucnit un scandal, Ministerul Transporturilor s-a grăbit să se dezică de proiectul în cauză. Şi asemenea exemple sînt nenumărate. Însă şi aceasta nu a fost suficient. Potrivit politologilor, autorităţile de la Bucureşti intenţionează să pună mîna pe banii alocaţi Moldovei de către UE în procesul de integrare europeană. Anume în acest scop statul vecin a iniţiat o serie de proiecte comune cu Moldova în cadrul mijloacelor alocate de către Comisia Europeană.

Deci, începînd cu anii `20-`30 ai secolului trecut, în relaţiile moldo-române puţine s-au schimbat – România nu numai că tinde să exploateze crunt "economia Basarabiei", dar şi să controleze în totalitate "această parte a Moldovei de peste Prut", considerîndu-se "o adevărată stăpînă a acestui plai". De aceea, autorităţile de la Bucureşti au reacţionat atît de dureros la numirea recentă a lui Dmitri Rogozin în calitate de trimis special al Federaţiei Ruse în Transnistria. Rogozin este un ”atlet de categorie grea” în politică şi desemnarea sa în această funcţie înseamnă că Rusia intenţionează să-şi activizeze politica faţă de Moldova, ceea ce nu este deloc pe placul Bucureştiului. "România ar trebui să răspundă foarte clar prin numirea unei persoane corespunzătoare şi plasarea problemelor de securitate la graniţa de est în rîndul priorităţilor politice. România este în situaţia în care trebuie să dea tonul şi să ridice mănuşa aruncată", a declarat, recent, consilierul preşedintelui României Iulian Chifu. Cu toate acestea, domnul Chifu nu a precizat care rîu el consideră drept "frontieră de est" a României.

Xenia ILINA

Sursa: ko.md