22 september 2017, 10:21 Kaleidoscope 4381

Problemele geopolitice și social-istorice ale lumii – 2

Veaceslav Matveev

(Continuare. Începutul articolului – aici)

Critica lumii occidentale contemporane, examinată în partea întîi a studiului nostru, poartă un caracter sistemic și profund, deoarece guvernarea din umbră mînă locomotiva Occidentului spre prăpastia apocaliptică. Conștient și motivat, ea distruge temeliile pe care se baza lumea.

Pentru a-și atinge scopurile, vechea elită, cu etica și tradițiile sale, este devalorizată conștient. Și înlocuită cu o contra-elită destructivă, a cărei menire este să nimicească vechea orînduire a lumii. Hoardele de coloniști din est, cercurile marginale și renegații sociali o vor ajuta în realizarea acestei cauze dificile și ingrate. Dar, înainte de a merge mai departe, să examinăm cîteva momente importante din trecutul nostru istoric și cîteva provocări ale prezentului nostru jalnic.

Occidentul mizează pe marginali

Așa dar, Occidentul și-a construit propriul univers ani în șir. Ieșit din Evul Mediu ca margine de lume, după o serie de descoperiri geografice, după titanii Renașterii și progresul economic, Occidentul a ocupat ferm pozițiile de lider mondial. În sec. XVIII el a devenit elita sistemului geopolitic universal, oprimînd elitele regionale din Asia. Treptat, el a format aparatul puterii. A creat o nouă temelie și a construit pe ea clădirea timpurilor Noi. Dar, trecînd prin creuzetul problemelor istorice, prin două războaie mondiale, astăzi, în ajunul celui de-al treilea, el pierde puterea.

Moare discret și liniștit, deoarece treptat elitele care l-au structurat au fost îndepărtate de la putere. În Rusia s-a întîmplat în anii războiului civil. În Occident – în cîteva etape, dintre care prima a fost revoluția burgheză din Anglia (a.a.1640-50), mai exact – revoluția olandeză (a.a.1566 – 1648). Ultima etapă au constituit-o evenimentele anului 1968. Anume atunci elita de stînga a început să demoleze corpul vechii Europe. Această elită a fost formată de școala din Frankfurt, ai cărei reprezentanți considerau că societatea burgheză s-a transformat într-un sistem totalitar monolit, în care, în lipsa proletariatului revoluționar, rolul transformării societății revine intelectualității și celor din afară. Peste 40 de ani ea a obținut ceea ce și-a dorit.

Conform pozițiilor lui Herbert Marcuse, Teodor Adorno, Max Horkheimer – principalii reprezentanți ai școlii din Frankfurt, această elită trebuie să fie revoluționară. Din punctul nostru de vedere însă, ea a fost și este o forță antisocială profund destructivă, deoarece următoarea etapă a zguduirilor sociale o vedea în marginalii sociali și politici. Această școală, care considera că istoria o fac revoluționarii progresiști, înțelegea că muncitorul american sau european sătul nu va merge împotriva puterii, nu va merge nici burghezul. Și atunci au decis să mizeze pe marginalii sociali. Împreună cu minoritățile sexuale și cele religioase-sectante (în esență, aceste pături sociale sînt un bordel uman neintegrat în societate) au primit carte-blanche pentru revoltă și transformări revoluționare.

Periodic înaintau încet. Periodic chemau la vărsări de sînge, cum a fost pe baricadele anului 1968. Și iată rezultatul – hippy și marginalii anarhiști de ieri, acum crescuți și deveniți burghezie occidentală, au devenit fortăreața socială a așa-numitului Occident progresist. Astăzi ei constituie majoritatea în mașinăria economică și de stat. Eu sînt capi de familii, partide și firme. Întrebarea este: ce pot ei da generației viitoare? Au învățat ei oare să construiască și să creeze? Nu, ei constituie o clasă în agonie și putrefacție. Acum este evident că nu e o problemă să fie înlăturați.

Reîncarnarea califatului arab

Concomitent, în Est se formează lumea islamului – orientată spiritual, fanată, pasionară (care impune anumite acțiuni contrare instinctului de autoconservare). Ea are forță și putere. Ea poate fi blamată, însă nu poate fi negat tradiționalismul și conservatismul ei spiritual. În felul său, această lume este mai onestă decît cei care vorbesc despre Patrie, Europa, dar se predau la mila învingătorilor. Această lume așteaptă Mîntuitorul și este credincioasă poruncilor strămoșești. Această lume nu a interpretat baladele formațiilor «The Beatles», «The Rolling Stones», «The Doors» și «Pink Floyd», nu a fost exaltată de psihanaliza lui Freud, teoria economică a lui Marx și social-darvinismul, care a fundamentat aiureala despre aceea că omul provine de la maimuță. Această lume nu a distrus străzile Parisului în 1968 г. și nu căzut în patima beției în puburile din Liverpool.

Astăzi această lume s-a format și a prins la puteri. Este voinică și sănătoasă, a crescut pe lecturile din Coran și Sufi. Crede în sine și în misiunea proprie. Principalul – crede în Dumnezeu, însă îl numește Allah. Această lume este cea de-a doua, mult mai puternică, reincarnare a califatului arab, deoarece acestuia nu i se opun aristocrații spirituali care disprețuiesc moartea, din rîndul templierilor și maltezilor, a cavalerilor teutonici sau dragonilor polonezi ai lui Ian Sobieski în 1683, lîngă Viena, care au oprit înaintarea turcilor spre Occident cu prețul morții aproape totale a cavalerilor. Nu este Ștefan Cel Mare, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Miloș Obilici, Janoș Hunyadi și Richard Inimă de Leu, nu este Napoleon și Suvorov. Astăzi nimeni ne le stă în cale. Nu există cetăți pe care nu le-au luat, căci ei sînt deja aici, în pragul vostru. Voința voastră nu-i poate opri, iar Occidentul și Europa nu au această voință.

Așadar, Europa a decedat, nu mai are cine o apăra. Cei care, precum Mary Le Pen, apără identitatea națiunilor europene, azi sînt defăimați și profanați.

Continuarea aici.